perfect…

26 Ian

pentru ca metrou…

image

si pentru ca muzica in casti…

ochelari de soare…

12 Dec

a avut dreptate busu… o sa vedem soarele… bine, a gresit cu vreo 24 de ore… dar nu e bai… nu ne pierdem noi acum in amanunte… deci ce am scris ieri e valabil abia azi… ma uit la cer si promit ca o sa fac si eu o poza!… tot odata recomand purtarea ochelarilor de protectie impotriva ultravioletelor… dupa atata lipsa, e posibil sa apara arsuri pe retina…
in alta ordine de idei… dupa ultimile preziceri ale lui nostradamus, se pare ca acesta trebuie ingropat…

cu ocazia aparitiei egipteanului ra…

11 Dec

cine s-a uitat luni la rubrica meteo moderata de busu sau cine are cont pe celebrul site de socializare, a aflat ca de douazeci si ceva de zile, soarele nu s-a mai aratat… nu in bucuresti… ca prin londra, prin „danarmeanca” mingea de foc a apatut… imi pare rau de britanicul, john rain, parca il chema… care saturat de starea de depresie cauzata de starea atmosferica din insula s-a decis el sa vina in micul paris… saracu… sa-i fie tarana usoara… dar m-am indepartat de la subiect…
cum ziceam busu ne-a informat ca azi… joi… il vom vedea… nu pe britanic ci pe astrul inflacarat…
si aici micul nostradamus presimte iar ceva… 213… 78… nu… nu iar cifre… inca nu au facut astia loto 150 din 1000… deci… nostradamus zice:
„la aparitia bilei luminoase pe albastrul cerului, (sute de)mii de cetateni isi vor arunca privirea in sus prin ecranele dispozitivelor fara fir, transportabile de colo colo, pentru a imortaliza pe vecie momentul unic, cu scopul de a le prezenta prietenilor virtuali aceasta aparitie… la fel de rara ca eclipsa… iar cu aceasta ocazie bnr-ul va scoate o bancnota de 20 de ron editie limitata…”
si mai zice ceva dar se arata asa… ca prin ceata si nu vreau sa duc lumea in eroare… chiar si viziunea cu 20 de roni nu se vede prea bine dar ar fi tare sa scrie… cu ocazia aparitiei egipteanului ra…

miscarea de weekend…

8 Dec

in sfarsit luni… a fost acel weekend din luna in care responsabilitatea de parinte imi revine in proportie de 80 spre 90 la suta… nu ca ar fi ceva rau in asta dar, avand in vedere ca mos nicolae i-a adus piticii in afara de cadouri, si niste insomnii in miez de noapte… asa de vreo 2-3 ore…
dar sa nu ma mai plang atat…
vineri cei mai buni prieteni ai mei, au avut inspiratia sa ma convoace la o partida de miscare…
ceea ce este foarte bine, mai ales ca nu mai alergasem dupa minge de ceva timp… cam de un an…
toata ziua m-am pregatit sufleteste mai ales ca stiam ca fizic in 10 minute voi epuiza toatele resursele, dar sa luam lucrurile in oridinea cronologica…
ajung la ora stabilita, locatia stabilita, si aflu ca echipa noastra are si doua rezerve, foarte bine in contextul mai sus expus… primul meci incep ca rezerva, mai mult timp sa ma incalzesc… nu cumva sa repet prostia de acum ceva timp cand mi-am rupt genunchiul…
echipa e omogena… primul meci… prima victorie… incepe al adoilea meci… eu titular… si incepe distractia…
la prima demarcare a mea, realizez ca ma misca ca un sifonier in timpul unui cutremur… dar nu conteaza jucam din plasament… asta pana prima pasa se indreapta spre mine… aici lucrurile se complica… deoarece un adversar facea marcaj strans, nu receptionez pasa, si printr-o miscare care sa dorit a fi de felina, dar a semanat cu dansul lui baloo din cartea junglei, las mingea sa treaca in idea de o prinde „pe viteza”… odata imi iesea miscarea asta… dar aveam vreo 25 de kg mai putin… in fine… ma lansez eu in urmarirea balonului dar realizez ca este pierdut si incerc sa opresc brusc inertia celor o suta si ceva de kilograme urnite prin miscarea mai sus mentionata si… cum sa va spun eu… a-ti vazut un 747 la aterizare? frumos pune rotile jos… lin… cam asa m-am aterizat si eu… cu ceva pagube la nivelul pielii membrelor inferioare… nimic grav…
m-am ridicat ai am continuat onorabil echipa reusind mai multe victorii si datorita rezervelor…
dar ce mi-a placut cel mai mult in acest weekend a fost ca am visat numerele… 1826, 742, 79, 91210… ultimile doua nu le-am mai retinut pt ca mi-am dat seama ca nu sunt de la loto… nu am castigat nici saptamana asta… cine stie poate daca o sa joc o sa am vreo seansa…

nostradamus…

5 Dec

gata… m-am convins, e de domeniul evidentului… suntem capabili…
de fapt nu stiu de ce generalizez… deci rectific…
am ajuns sa fiu capabil, cumva inconstient, de ce o sa se intample…
aseara, la o ora cand vara inca e lumina afara… sa fi fost cam zece… am inceput sa-l vad pe ene, mosu… detaliu care m-a determinat sa vizitez lumea viselor, lucru care l-am si facut… toate bune si frumoase…
doar ca… a fost odata ca niciodata caci daca nu ar fi fost nu s-ar povesti… pe la miezulnoptii, trecute de fix, batranul ben a apelat la iesela…din nou… as putea sa ii spun ieseala matinala, caci deja era azi… imi spun, e… lasa ca e devreme si am timp sa dorm incontinuare…
ma bag ca o felina sub asternutul cald si moale, cand deodata… piticul incepe sa comunice prin limbajul sau… probabil transmite ca durere de burta… nu a durat mult pana a reusit sa se linisteasca… vreo 3 ore… o fi de la un nou tip de aliment introdus in meniu… noroc ca nu am fost singur de garda…
in fine pe la trei… trei si ceva… am reusit sa repet miscarea felinei… si exact cand perna era mai pufoasa, incepe sa se miste patul cu mine… cutremur??? nu… as fi fost informat de celebrul site de socializare… dar asta este o alta discutie pe care o vom aborda cu alta ocazie… era patrupedul care visa ca alearga… offf…
cu bune cu rele am reusit sa mai bag vreo doua ore de odihna pana cand sud koreanul incepe si el sa comunice, ca munca, ca trezire… deci… cum ziceam, inconstientul meu stia ca o sa am o noapte aproape alba, si ca sa nu am o  cadere de sistem, m-a bagat in save mode… tare sau ce?
ca tot am vazut recent un film cu o tipa de ajunge sa-si foloseasca creierul la capacitatea maxima, si care ajunge sa leviteze si bla si bla, intreb eu… pe la ce procent am ajuns?
de anticipez viitorul… diseara o sa ma gandesc la 6 numere…

factorul pertubator…

26 Noi

si ce slalomuri am facut… si ce gropi am sarit, m-am dat si peste cap de doua ori si am ajuns si la munca… la timp!… bine… a fost un moment de panica, a aparut un factor perturbator care putea pune in pericol reusita operatiunii…
dar anii de antrenament si-au spus cuvantul inca odata…
factorul pertubator are evident geaca albastra si flutura o legitimatie la necunoscuti… incepusem sa uit cum arata…
dar sa revenim… itb-istul de ieri, caci despre aceasta specie este vorba, urca ieri in masima destul de plina, si incepe a interactiona cu pasagerii… eu… castile in urechi, compuneam cu mai interes, ignorand absolut totul in jurul meu… insa cu vederea periferica observ ca imi intinde legitimatia in fata si o tine asa vreo 5-10 secunde, timp in care eu nu mi-am ridicat ochii din device-ul sud korean… cred ca si vorbea cu mine, dar cine sa-l auda?… cert este ca a stat, ma analizat, si a plecat… fara sa mai insiste… nu inteleg de ce… o sa fac o plangere… asta este discriminare… mai ales ca un coleg gasise o femeie mai slaba de inima si au tabarat ca hienele pe ea… ce iti e si cu jungla asta…
astazi am plecat cu o intarziere de circa 6 minute… la draq…. iar gasesc usa incuiata…

sauna…

25 Noi

o forma combinata de raceala, cu oboseala si cu mahmureala, ma facut ieri sa ma bag in plapuma destul de devreme… ca atare, m-am gandit eu ca ar fi bine sa caut niste pastile… gen, sa ma faca bine, bun… bine gandit, din multitudinea de medicamente luate preventiv pentru pitic, gasesc niste paracetamol…
una bucata pastila, una bucata pahar cu apa… si treaba e rezolvata… evident ca nu am adormit imediat, batranul ben cerandu-si dreptul de a iesi la plimbarea de noapte, asta e dupa plimbarea de seara tarziu…
cum timp trece foarte usor, realizez ca este aproape trecut de miezul noptii si imi impun sa vizitez taramul viselor…
foarte tare pe acolo, fel de fel de lucruri aranjate de subconstient cum stie el mai bine, doar ca aseara la mine e fost intuneric… nu am vazut nimic…
asta pana pe la 3 dimineata, cand l-am auzit pe benosu’ blanosu’, care isi aminteste ca e un batranel ursus si morocanos si care vrea sa bifeze si plimbarea de dimineata foarte devreme, toate bune… ma dau jos din pat si realizez ca paracetamolu ala a scos vreo 7-8 litri de apa din mine… nici sauna nu ar fi avut eficienta asta… hainele pe mine, tot patul, perna… totul era fleasca… parca facusem ceva surfing sau scuba… ma schimb eu… intre timp ben, s-a bagat la somn, il injur amical printre dinti si ma folosesc de partea uscata a patului pentru cele trei ore ramase pana cand micul sud-korean va suna…
dimineata, cu toate eforturile supraomenesti nu am reusit decat un timp foarte slab… 23 de minute intarziere la plecare… dar am un plan diabolic si voi recupera si… bineinteles, ca voi ajunge la timp la munca…

din ciclu vorba bulgarului…

24 Noi

una din placerile deplasarii cu mijloacele de transport in comun este cititul titlurilor din ziar… in timp ce metroul se deplaseaza dintr-o statie spre alta, imi sare in ochi prima pagina a unui ziar care se distrubuie gratuit… „marele cutremur ar putea sa ne loveasca in urmatorii 25 de ani”, pe bune?!?… sunt socat… si daca nu o sa ne loveasca?… ce o sa se intample?… pai zic… ca nu o sa ne loveasca…
asta imi aminteste…de prognoza meteorologica primita de la institutul abilitat prin care acestia ne informeaza in legatura cu starea vremii pentru perioada urmatoare… citez din memorie… „vremea in urmatorele 3 luni, va fi inchisa, fiind posibile averse de precipitatii sub forma de lapovita si\sau ninsoare, totodata este posibil ca temperaturile sa scada sub 0 grade, si sa se creeze polei”… si ma intreb… trebuie sa faci scoala ca sa descoperi asa ceva?… astept titlurile zilei de maine… cand probabil vom afla ca daca vrei sa inchizi o fereastra, trebuie in prealabil ca aceasta sa fie deschisa… sau cine stie, poate o sa apara vorba bulgarului… viata asta e ca tamplaru… traieste ce traieste si la urma moare…

is show time…

21 Noi

si rasaritu a venit… dar odata cu el si ceata… asa ca am avut parte de white fog… draguta si ea dar umezeala aferenta nu prea…
m-am lamurit la fata locului ce si cum in legatura cu reclama… actor radu valcan… parca il cheama… reclama la un sampon verde… o actinune de vreo 15 ore… sublim… sa o vezi pe actrita care… spalata cu minunata apa cu spuma iti da volum 40 de mii de ore… cum statea ea saraca dupa fiecare dubla sa ii aranjeze coafura un stilist… nu ala de tine cu echipa din ghencea, ci ala cu pieptanele si foarfeca dupa el… mai dadea el cu o tona de fixativ, mai o aranja manual, a nu se intrepreta dubios, ce mai… tare samponu’… il recomand…
dar curios… cum el, actorul, se duce la aeroport dupa ea, ii da un buchet de flori… mai aveau putin si ramaneau doar tulpinile din ele la cat le-au ametit aia… apoi o ignora sublim… cum ma?!?… te duci pana kilomotru 20 doar ca sa scoti o sticla… de clabuci, din buzunaru de la spate… era si o melodie de petrecere „am aflat cine imi e frate, buzunaru de la spate”, nu a gasit omul alta rima… dar sa revenim, deci e clar omu are un fetish, ceva… daca are un kill de sampon dupa el… asa prin oras… dar mesajul e cireasa de pe tort… daca nu iti place, samponul, ai banii inapoi… garantat… si uite cum abia la epilog se face lumina… ai samponu la tine, ramai fara bani, faci troc si ai rezolvat problema… parca vad la supermarket… cash sau bonuri de masa… platesc cu sampon… va costa 10 ml, va rog…
oricum, noroc ca am reusit sa-mi recuperez orele de somn lipsa si sunt, as putea spune, chiar fresh… dar today is vineri, iar pitica are program de vizite in weekend… asa ca… is show time… mai ales ca 1 an si 11 luni… revenim cu amanunte…

vanilla sky…

19 Noi

ce face un om normal, intr-o zi normala, la ora 4:25 am?… in mod normal as zice ca doarme… da cine mai e normal in zilele astea?…
eu… la aceasta mirobolanta ora, imi alergam prietenul sud corean prin camera… care imi spunea in felul sau: „buna dimineata”…
intr-un final, dupa vreo 30 de minute, reusesc sa-l prind pe „asiatic” si ii urez si eu un silence mode…
ma urnesc cu greu spre al scoate la aer pe batranul ben… patrupedul casei… care pentru ca varsta nu-l mai ajuta prea mult, are echivalentul in ani al unui om caruia varsta incepe cu 9, se mai scapa din cand in cand… mopuiesc cu o dexteritate iesita din comun, holul scari din fata usi de la intrare… dar nu e bai… oricum femeia de servici e o utopie, care apare ca menstra… o data pe luna!…
dupa ce imi sadisfac sarcinile matinale, o tai spre platoul de filmare… se face ca azi voi participa, ca sarcina de munca, la nu stiu ce filmare, vom revenii cu amanunte pe acest subiect…
ma uit la ceas, sunt intr-o intarziere scurta fata de momentul alocat plecari, dar lasa ca recuperam noi…
si cum ma deplasam eu asa ca tom cruise in vanilla sky, aud ca ieri, recte 18 noiembrie, a fost ziua lui mickey mouse… realy?!?… tare sau ce? a facut vreo 86 de ani… tare soarecele…
tot ieri am fost si pe marea arena sportiva a capitalei noastre… unde viitoarea campioana mondiala, a se citi echipa noastra, a jucat cu unii in alb si rosu…
sa imi aduce-ti aminte ca nu mai am ce cauta la meciuri amicale… a fost atat de intens meciul ca la pauza eu si vreo jumate din romanii care nu aveau ce face acasa si sau dus pe stadion… si-au adus aminte brusc ca meciul este si televizat meciul… in felul asta am apucat sa adorm la o ora decenta si sa-mi dobor recordul saptamanii la dormit… am bifat azi noapte 4 ore de somn… e de bine… duminica 2 ore… luni 3… in ritmul asta, in weekend reusesc sa dorm 8-9 ore… asta daca nu imi da mos ene o bata dupa ceafa prin mijloace noastre comune…
astept cu interes rasaritul soarelui… poate voi avea parte si de frumosul cer vanilla sky…