Arhiva | Februarie, 2015

prietenul meu sud korean…

23 Feb

nu stiu cine m-a pus, da’ cine m-a pus, m-a pus… se intampla saptamana trecuta, cand, realizand ca am folia de protectie a display-ului de mai bine de un an, am indepartat-o, asa cum se face, am apucat de un colt si am tras…
toate bune si frumoase mai putin adezivul, care a ramas pe ecranul micului korean…
nu e bai, zic, una bucata carpa uscata, curata, un faa de solutie pentru display-uri, si adezivul dispare… zic… dar nu a fost chiar asa, acesta s-a transformat intr-un mal si mai greu de indepartat… apelez la planul b… solutie pe baza de alcool, de spalat geamuri, aproape se reusita… dupa vreo 10 minute, ma gandesc la planul c… spirt!… asta trebuie sa fie… dar nu e… next plan… ulei… aici lucrurile sunt mai promitatoare… dupa un sfert de ora curatasem vreo 10% din ecran… nu e eficient… urmatoarea solutie… daca nici asta nu merge folosesc flacara direct, imi zic… deci, bagam arma grea, solutie de curarat grasimi fara zgarieturi…
dupa vreo inca 20 de minute, device-ul era nou ca din cutie…
mandrul tare, pana aseara, cand am scapat micul korean pe jos…
dupa ce acum ceva timp am ramas fara display, apoi s-a ars placa de baza… geamul era intreg… era…
mai am bateria si carcasa si am telefon nou!…

Anunțuri

prima saptamana…

17 Feb

relatare de pe linia frontului:
a trecut o saptamana de cand a fost demarata operatiunea…
activitatea se desfasoara conform planului initial:
– dimineata, patru bucati biscuiti eliberatori de carbohidrati;
– pranz, una bucata de proteina (neprajita);
– seara, niste legume sub forma de salata;
– intre mese, doua gustari cu fructe;
– si aproximativ 4 litri de h2o/zi…
dupa 5 zile de adaptare, s-a inceput instruirea fizica, surprinzator, subiectul a facut fata probelor la care a fost supus…
la cantarul oficial (dupa una saptamana) minus 3 kg…
operatiunea continua!

operatiunea martea…

10 Feb

nu stiu cine m-a pus, da, cine m-a pus m-a pus, de fapt stiu de ce… dar o sa revin asupra acestui aspect…
am vazut ca e un nou trend, ca la inceput de ianuarie, sa iti pui tinte pe care vrei sa le indeplinesti pe parcursul noului an… lucru pe care mi l-am propus si eu, dar nu la 1 ianuarie si incepand de azi…
ca atare, care este cea mai buna zi de a incepe ceva? lunea! ar raspunde majoritatea oamenilor si probabil ca asa si este, dar eu ieri nu am avut cum sa incep operatiunea…
de ce? pai… la munca, pe aceasta cale iti urez inca odata la multi ani, o colega si-a sarbatorit ziua de nastere, cu niste „porceli” de pizza si niste multe dulciuri…
de la munca spre casa aflu, ca pe 5, a fost ziua unui amic care nu a putut sa isi onoreze „obligatia” de cinste, pentru ca a fost prin catalunya, motiv pentru care ii urez toate cele bune in viata, pentru ca eu nu am vazut inca nou camp…
si acest amic al meu se hotareste sa isi bata joc cu mare talent de trupul meu, si ne da intalnire la ora 9… mama, ce a mai fost si acolo…
acum, ca v-am spus motivul, sa ma plang in continuare…
nu stiu cine m-a pus, da, cine m-a pus, m-a pus sa mananc mici… fratioarele mele… nu stiu ce au bagat aia in ei, da stiu ca au trecut niste ore si eu inca ii simt… fut3-m-@s in ei de mici…
deci… operatiunea mea pe 2015, se numeste simplu: „sa scap de extensia abdominala si sa redevin piesa” (nu ca nu as fi, dar de ziua americii, ma trag in poze si trebuie sa fiu intr-un fel), si consta in scaderea masei corporale cu aproximatix 17 kg, cu tot cu cele 3 kg luate doar ieri…
asadar… azi, marti, (in cat suntem? in 10? asa…) 10 februarie, lansez oficial operatiunea…
o sa va tin la curent!…

ps: pentru ca stiu ca il deranjeaza, tin sa mentionez:
amicul meu este de fapt unul dintre putini mei frati, de alta mama si alt tata (cel putin aici, asa cred, ca… zice lumea ca ne asemanam asa putin), cu care ma mandresc! la multi ani dragul meu alex!… nu te-am uitat nici pe tine liviule, dar ziua ta e in aprilie!