Arhiva | Decembrie, 2014

ochelari de soare…

12 Dec

a avut dreptate busu… o sa vedem soarele… bine, a gresit cu vreo 24 de ore… dar nu e bai… nu ne pierdem noi acum in amanunte… deci ce am scris ieri e valabil abia azi… ma uit la cer si promit ca o sa fac si eu o poza!… tot odata recomand purtarea ochelarilor de protectie impotriva ultravioletelor… dupa atata lipsa, e posibil sa apara arsuri pe retina…
in alta ordine de idei… dupa ultimile preziceri ale lui nostradamus, se pare ca acesta trebuie ingropat…

cu ocazia aparitiei egipteanului ra…

11 Dec

cine s-a uitat luni la rubrica meteo moderata de busu sau cine are cont pe celebrul site de socializare, a aflat ca de douazeci si ceva de zile, soarele nu s-a mai aratat… nu in bucuresti… ca prin londra, prin „danarmeanca” mingea de foc a apatut… imi pare rau de britanicul, john rain, parca il chema… care saturat de starea de depresie cauzata de starea atmosferica din insula s-a decis el sa vina in micul paris… saracu… sa-i fie tarana usoara… dar m-am indepartat de la subiect…
cum ziceam busu ne-a informat ca azi… joi… il vom vedea… nu pe britanic ci pe astrul inflacarat…
si aici micul nostradamus presimte iar ceva… 213… 78… nu… nu iar cifre… inca nu au facut astia loto 150 din 1000… deci… nostradamus zice:
„la aparitia bilei luminoase pe albastrul cerului, (sute de)mii de cetateni isi vor arunca privirea in sus prin ecranele dispozitivelor fara fir, transportabile de colo colo, pentru a imortaliza pe vecie momentul unic, cu scopul de a le prezenta prietenilor virtuali aceasta aparitie… la fel de rara ca eclipsa… iar cu aceasta ocazie bnr-ul va scoate o bancnota de 20 de ron editie limitata…”
si mai zice ceva dar se arata asa… ca prin ceata si nu vreau sa duc lumea in eroare… chiar si viziunea cu 20 de roni nu se vede prea bine dar ar fi tare sa scrie… cu ocazia aparitiei egipteanului ra…

miscarea de weekend…

8 Dec

in sfarsit luni… a fost acel weekend din luna in care responsabilitatea de parinte imi revine in proportie de 80 spre 90 la suta… nu ca ar fi ceva rau in asta dar, avand in vedere ca mos nicolae i-a adus piticii in afara de cadouri, si niste insomnii in miez de noapte… asa de vreo 2-3 ore…
dar sa nu ma mai plang atat…
vineri cei mai buni prieteni ai mei, au avut inspiratia sa ma convoace la o partida de miscare…
ceea ce este foarte bine, mai ales ca nu mai alergasem dupa minge de ceva timp… cam de un an…
toata ziua m-am pregatit sufleteste mai ales ca stiam ca fizic in 10 minute voi epuiza toatele resursele, dar sa luam lucrurile in oridinea cronologica…
ajung la ora stabilita, locatia stabilita, si aflu ca echipa noastra are si doua rezerve, foarte bine in contextul mai sus expus… primul meci incep ca rezerva, mai mult timp sa ma incalzesc… nu cumva sa repet prostia de acum ceva timp cand mi-am rupt genunchiul…
echipa e omogena… primul meci… prima victorie… incepe al adoilea meci… eu titular… si incepe distractia…
la prima demarcare a mea, realizez ca ma misca ca un sifonier in timpul unui cutremur… dar nu conteaza jucam din plasament… asta pana prima pasa se indreapta spre mine… aici lucrurile se complica… deoarece un adversar facea marcaj strans, nu receptionez pasa, si printr-o miscare care sa dorit a fi de felina, dar a semanat cu dansul lui baloo din cartea junglei, las mingea sa treaca in idea de o prinde „pe viteza”… odata imi iesea miscarea asta… dar aveam vreo 25 de kg mai putin… in fine… ma lansez eu in urmarirea balonului dar realizez ca este pierdut si incerc sa opresc brusc inertia celor o suta si ceva de kilograme urnite prin miscarea mai sus mentionata si… cum sa va spun eu… a-ti vazut un 747 la aterizare? frumos pune rotile jos… lin… cam asa m-am aterizat si eu… cu ceva pagube la nivelul pielii membrelor inferioare… nimic grav…
m-am ridicat ai am continuat onorabil echipa reusind mai multe victorii si datorita rezervelor…
dar ce mi-a placut cel mai mult in acest weekend a fost ca am visat numerele… 1826, 742, 79, 91210… ultimile doua nu le-am mai retinut pt ca mi-am dat seama ca nu sunt de la loto… nu am castigat nici saptamana asta… cine stie poate daca o sa joc o sa am vreo seansa…

nostradamus…

5 Dec

gata… m-am convins, e de domeniul evidentului… suntem capabili…
de fapt nu stiu de ce generalizez… deci rectific…
am ajuns sa fiu capabil, cumva inconstient, de ce o sa se intample…
aseara, la o ora cand vara inca e lumina afara… sa fi fost cam zece… am inceput sa-l vad pe ene, mosu… detaliu care m-a determinat sa vizitez lumea viselor, lucru care l-am si facut… toate bune si frumoase…
doar ca… a fost odata ca niciodata caci daca nu ar fi fost nu s-ar povesti… pe la miezulnoptii, trecute de fix, batranul ben a apelat la iesela…din nou… as putea sa ii spun ieseala matinala, caci deja era azi… imi spun, e… lasa ca e devreme si am timp sa dorm incontinuare…
ma bag ca o felina sub asternutul cald si moale, cand deodata… piticul incepe sa comunice prin limbajul sau… probabil transmite ca durere de burta… nu a durat mult pana a reusit sa se linisteasca… vreo 3 ore… o fi de la un nou tip de aliment introdus in meniu… noroc ca nu am fost singur de garda…
in fine pe la trei… trei si ceva… am reusit sa repet miscarea felinei… si exact cand perna era mai pufoasa, incepe sa se miste patul cu mine… cutremur??? nu… as fi fost informat de celebrul site de socializare… dar asta este o alta discutie pe care o vom aborda cu alta ocazie… era patrupedul care visa ca alearga… offf…
cu bune cu rele am reusit sa mai bag vreo doua ore de odihna pana cand sud koreanul incepe si el sa comunice, ca munca, ca trezire… deci… cum ziceam, inconstientul meu stia ca o sa am o noapte aproape alba, si ca sa nu am o  cadere de sistem, m-a bagat in save mode… tare sau ce?
ca tot am vazut recent un film cu o tipa de ajunge sa-si foloseasca creierul la capacitatea maxima, si care ajunge sa leviteze si bla si bla, intreb eu… pe la ce procent am ajuns?
de anticipez viitorul… diseara o sa ma gandesc la 6 numere…