Arhiva | Decembrie, 2012

la multi ani 2013!…

31 Dec

si la sfarsit de an nu pot decat sa va urez un calduros la multi ani!…

Anunțuri

zece ani au trecut danute!…

29 Dec

si cum am reusit sa scap de sfarsitul lumii, am zis sa ma bucur de sfarsitul de an… ca atare, desi trditia ultimilor ani spunea ca abia pe 31 ma hotarasc ce fac anul asta am fost putin mai precoce in gandire si m-am hotarat din timp… dupa ce ora de plecare sa tot amanat de cateva ori, am plecat cu nitica intarziere… asa vreo 3 ore… la plecare am sesizat ca ceata o sa ne conduca, dar nu ma gandeam ca o sa fie atat de „amabila”… la un moment nu se mai vedea la 10 m in fata… de am reusit sa mergem si cu 20 km/ora… cum am intrat in zona muntoasa, ceata ne-a parasit… de ne frecam la ochi de bine ce vedeam… undeva pe la miezu noptii am reusit sa ne cazam… ca atare m-am „trezit” la munte…

si uite cum s-a facut 29 decembrie… a trecut si anul asta… si tot trec anii astia… azi se implinesc fix 10 ani de cand mi-am piedut telefonul mobil… a fost singurul pierdut… era un 5110… ce telefoane… si tot azi danute ai fi implinit 28 de ani… au trecut tot 10 ani de la ultima ta sarbatorire…

cum mi-am petrecut sfarsitul lumii…

23 Dec

„hai ca am scapat si de calendarul mayas!” parea sa spuna mimica porcului in dimineata zilei de 22 decembrie… cum scapase saracul si de ziua de ignat, iar dimensiunea sa (doar vreo 90 kg), nu-l punea automat primul pe lista sacrificatiilor din acest an, a rasuflat usurat…asta pana pe la ora 9 am… cand a fost selectat…

intuneric in camera… deschid usor ochii… e sambata… cu un zambet pe fata imi intorc capul… o miscare nu tocmai nimerita, pentru ca trosnitura gatul semnala faptul ca am dormit ca un prunc neintors… printr-o miscare asemanatoare cu cea a cateilor cand se intind, reusec sa imi trosnesc toate oasele corpului… ce viata… ma uit la ceas 7 am… zambesc din nou… si ma bag sa mai fur ceva somn…
nu trec 5 minute… „-scoala ba de te culca ca a ventit tactu… -e ora 7… a zis ca vine la 8… -e in fata blocului… -la draq…”
ma imbrac de scandal… e ziua taerii porcului… si totodata, prima mea participare la un astfel de obicei…
ajungem noi la destinatia „ritualului” relativ repede… iar pe la ora 9 am se duce „mi padre” sa aleaga porcul… noi pregatirile… am crezut la un moment ca este o nunta ca tot am auzit intrebarea „unde sunt pirostriile?”…  in fine… s-a parlit „ghita”, a fost transat, au fost duse monstre la veterinar… s-au facut jumari, pomana porcului, untura… toata povestea… pe picior de plecare, in pachetul comun al meu si my bro, am vazut ceva produse alimentare… nici nu m-am mai obosit sa intreb de portia mea…
mai pe seara cand, inevitabil foamea m-a lovit… m-am dus sa ma uit in frigider… jumate de cascaval afumat si vreo 2 oua… bun asa… ce am taiat porcul azi?… „-alo… maaaaamaaa, eu ce mananc?… -pai fractu nu ti-a lasat nimic… atunci te astept aici! ai atatea bunataturi”…

hai sa imi fie de bine… si uite cum mi-am petrecut sfarsitul lumii… vorba lui subarmen… am trecut de a 3-lea sfarsit al lumii… deja ma simt nemuritor…

futu-va muma-n cur de pinguini…

18 Dec

si a venit ziua cea mare (luni)… cand dupa un an aglomerat intru si eu ca orice om intr-un bine meritat concediu… din nu stiu ce ratiuni am ales sa mai vin si lunea la munca… ulterior deciziei mele, aflu ca va fi o mare sedinta… deci as fi fost rechemat special pentru acesta discutie… deci nu o consider o zi pierduta mai ales ca mai aveam una alta de terminat, lucru care l-am si facut… toata ziua am fost o albinuta harnicuta furnicuta… si alergat… si am zburat… si… ce sa mai…
si se apropie de ora de plecare… 16 30… program de lauze cum ar zice contesa sa verisoarmea… ma duc imi salut colegii le urez la multi ani… toate cele bune… si un calduros ne vedem joi… cand cica ar fi petrecerea de sfarsit de an… daca se mai tine, caci, conform unor zvonuri nu am avea locatie… dar asta este o alta discutie… vom reveni asupra ei… cel mai probabil joi… dar sa revenim… si cum ma salutam eu cu toti colegii, intru in birou si aud niste ciripituri de pinguinii… (te-a caut sefa… te-a cautat sefa…)

ma uit la ceas… 4 27… „trebuie sa te rechem din concediu”, pentru ca a venit nu stiu ce hartie la mapa… iti voi face rechemare pentru toata saptamana…
o ce veste minunata… ca tot e sezonul colindelor… lasa ca si anul trecut tot asa a fost… mi-am luat concediul de craciun in luna martie… si asa surprins de mirobolanta stire… ma luat… asa o emotie… si m-am dus la buda… cu draq fac ca nici aici nu scap de voi?!?… futu-va muma-n cur de pinguini…

happy pinguin

 

 

 

 

 

decembre…

16 Dec
[youtube:http://youtu.be/Qd8T3Tj8vkE%5D

iadul alb si marele ger…

12 Dec

din ciclul iarna racesc toti prostanacii, vara numai unii… azi dimineata, mie mi-a trecut raceala… in sfarsit pot respira cu ambele nari, nu imi mai curge nasul si nici nu ma mai doare gatul…
si asa ca nou am luat-o prin nameti spre munca… se pare ca dupa ziua de 13 februarie 2012, cand „iadul alb” a fost infrant, acesta a revenit… se vrea mai puternic ca acum 10 luni… pentru asta sa aliat si cu „marele ger”, doar ca noi… care ne cunoastem istoria atat de bine… am secat fantanile… am… am facut ce au mai facut ai nostri prin trecutul lor glorios… in fine… intr-un cuvant ne-am pregatit de lupta… si deja se vede… ceea ce se dorea a fi un atat surpinzator a fost… doar o dovada ca cei doi nu se prea inteleg… pe primul l-am vazut, de al doilea am fost deja anuntat ca o sa apara la noapte… asa ca mai bagam un lemn in soba (era si o piesa, dar asta este pe o alta tema…  o vom aborda si pe aceasta, dar intr-un episod viitor… cum ziceam lemn in soba sau mutam robinetul de la calorifer pe 4/5)…
dovada clara ca atacul „inamicilor” nu a fost nici de cum periculos este faptul ca anul asta zapada nu ne-a mai „surprins” autoritatile ne pregatite, si astfel, am reusit sa ajung la timp la job…

sa speram totusi, ca zapada va rezista pana pe 25 decembrie… asta, daca scapam de sfarsitul lumii…

 

dilema de duminica…

9 Dec

ce poate fi mai frumos intr-o zi ploioasa de duminica… daaa… exact!… telefonul tau korean sa zica… gata!!!… si sa se blocheze… dar nu-i bai… avem pe micul nordic ca backup… nu prea mai stiu sa-l folosesc, dar noroc ca astia au meniul foarte prietenos si m-am readaptat imediat… mai greu a fost cu simul… dar am reusit sa-l introduc pana la urma asa cum trebuie…
intrebarea urmatoare este… ce faci tu atunci cand ai telefonul sticat?… exact… suni prietenul care se ocupa cu reparati de telefon… numai ca fiind duminica el bineinteles ca nu raspunde… atunci apelam la prietenul lui vanghelie… fiind zi de vot, azi pot sa spun vanghelie?… dar asta e o alta discutie… cum ziceam prietenul sau goagal… unde aflu ca exista „hard reset”… un fel de „format c:” la pc-uri… ca si la pc-uri dezavantajul este ca „pa” toate informatiile de pe tel… aplicatii, agenda, poze etc… pun in balanta situatia si zic ca oricum nu pierd mare lucru… asadar, incep operatiunea…

apas simultan pe „volum +” si pe „home”… si pentru 2-3 secunde pe butonul de oprire… nu se intampla nimic… mai incerc odata… nimic… intr-un final il pacalesc eu si imi intra intr-un fel de bios al telefonului… unde apare optiunea de reset… bifat… enter… si waiting…

a mers… am un telefon „virgin”… prima buba… nu mai am nici o retea de wifi memorata… si nici parolele aferente… deci trebuie sa caut parola de net… draq stie unde e…

evrika… era aruncata in ultimul sertar in care am cautat… murphy asta… am net pe telefon.. acum incepe operatiunea reinstalarea aplicatiilor… dar pentru asta trebuie cont la prietenul lui marean… astfel am scapat si de legea ceneauilui… evident ca am cont… dar draq mai stie care e?… si ce parola?… dupa multe incercari de n luate cate tz, reusesc sa nimeresc combinatia…

am net… am cont… am intrat pe cont… sa inceapa distractia…

sa nu uit… trebuie sa ma misc repede… ca sa ajung sa si votez… si aici apare dilema… da!… dar pe cine?…

eu cu cine votez?...

globulete, betea, colinde…

4 Dec

decembrie a sosit… biroul a fost frumos amenajat cu diferite ornamente de craciun… globulete, omuleti de zapada, betea, etc… radioul nefolosit de mai bine de un an, a fost repus in functiune tocmai pentru colindele care canta neincetat pe nu stiu ce post radio… azi, am reusit sa aud acelas colind de vreo 4 ori… si nu am stat numai in birou… atmosfera pentru luna cadourilor e pregatita, asa ca ne pregatim de primul mos… si cum aceste pregatiri inseamna inclusiv vizite prin diferite magazine, maluri si alte incaperi pline de cadouri, azi am vrut sa aruc o privire si poate se lipea ceva de mana mea… dar cand sa intru intr-una din locatile mai sus mentionate, realizez ca nema portofel… card, bani, cartela metrorex au ramas pe birou… la globulete, la colinde… asta bine inteles dupa ce de dimineata am uitat sa imi i-au castile audio care imi incanta fiecare dimineata si a trebuit sa aud discutile matinale a unor elevi de liceu… cearta telefonica a unei dudui… si mirosul de la un… stai!!!… ca asta nu l-am auzit… dar suntem in luna decembrie… luna in care trebuie sa fim mai buni… da… dar, frate… spala-te!!!…

luna lu’ undrea…

3 Dec

si am ajuns si la ultima fila din calendarul lu’ uxenoi pe acest an…

decembrie