wkd la mnt… marea surpriza…

6 Iul

din episoadele anteriore…

reuşim să parcurgem cei aproximativ 165 de km în 5 ore şi ceva… teferi…

episodul 5 – marea surpriză…

… cum în anumite cercuri sunt numit fochistul şef, îmi iau rolul în serios şi mă apuc de aprins grătarul, bineînţeles după ce-mi stropesc gâtul cu o bere… nu se aprinde focul sau nu ţine jarul dacă nu e „udat” cu bere… şi în timp ce mă ocupam eu de sarcinile căpătate, primesc şi indicaţiile legate de surpriza ce se anunţa… aflu că vom purta nişte tricouri albe fiecare cu o literă pe piept… mie mi-a revenit litera f… am întrebat de la ce f… şi aici au început glumele pe seama mea… dar eu ca un om mare ce sunt nu m-am supărat pe ei… le-am pus o tonă de sare pe mâncare… dar asta este o altă discuţie…
faza cu tricourile era că cei dozeci şi ceva de participanţi… părinţi, fraţi, surori, rude, prieteni etc… trebuia să ne aşezăm într-o anumită ordine şi să formăm un mesaj pentru sărbătorită din partea iubitului ei… după vreo câteva beri… numărul este relativ… se finalizeză operaţiunea marele grătar… mult mai mănâncă 20 de persoane…
deci urma marea surpriză… sarbatorita este îndepărtată de restul grupului care la sfaturile unuia dintre complici începe să se aşeze în ordinea indicată… la revenirea cuplului, stăteam noi aliniaţi ca „brajii”, cum ar fi zis petre… surdul de la tv… iar ea a citit mesajul… romantism maxim…
dar propun să trecem repede peste partea lacrimogenă a acestui episod… „corina, vrei să fii soţia mea?”…  man down, man down… nu aş fi crezut că al meu prieten va ajunge să facă pasul ăsta… ce aş mai fi râs să fi zis fata nu… dar nu a avut „norocul” ăsta… dar să ne bucurăm pentru el… zic… ceea ce s-a şi întâmplat… la masă s-a anunţat cine vor fi naşii, şi că eu voi finul lor… de aici şi f-ul de pe tricou… acum totul face sens… între timp m-am regăsit cu alţi doi prieteni vechi, un bun american jim şi un sever rus smirnoff… petrecerea… frumoasă… muzică, multă gheaţă, tort, dans… şi nişte sughiţuri de care nu mai scăpam… am tot încercat incantaţia „cine mă vorbeşte acum pe mine să te pupe în cur pe tine!”… dar nu a mers… am înţeles că era de fapt de la prea mult râs… râdeam de o relatare în care se făcea că… dacă stau să mă gândesc acum la rece nu e aşa comică, aşa că nu vă mai pierd timpul cu ea… undeva spre dimineaţă, urcând spre cameră, mă întâlnesc cu scara spiralată… care în primă fază erau două… dar m-am înţeles cu ea şi nu se mai dubla, iar apoi totul a fost o joacă de copil, doar că una dintre trepte s-a rupt sub greutatea piciorului meu… şi reuşesc sa ajung în pat… mă uit la ceas… ora 4 fix… 4 şi ceva… şi reusesc să mă intind… somn usor…

va urma…

din episodul viitor (ultimul)… refacerea, reîntoarcera şi meciul…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: