wkd la mnt… pinguinii cap de cretă…

4 Iul

din episodul anterior…
în drum spre munte, suferim o uşoară tamponare cu „bulgar”…

episodul 3 – pinguinii cap de cretă…

… parcăm maşina în faţa clădirii de poliţie, unde bineînţeles că pepenarul nostru nu a oprit şi şi-a continuat drumul liniştit… ne dăm jos din maşină, vedem un exemplar din rara specie de pinguini cap de creta, aceia purtatori de cascheta alba… şi aşteptăm să termine de discutat cu o tânără şoferiţă, care îi plăteşte cel mai probabil amenda. îi ia domnişoarei actele, banii şi pleacă spre interiorul postului comunal… în drum spre destinaţia sa ne întreabă ce e cu noi… îi explicăm şi îi spunem că ăla nu a oprit… şi aici începe discuţia:

– pai are 24 de ore să reclame accidentul…
– avea numere de bulgaria…
– aaa… da?… tot 24 de ore are la dispoziţie…
– ok! şi noi ce facem?…
– daţi o declaraţie… dar dacă aveţi pagube… că dacă nu, eu nu vă dau dovada! şi se întoarce spre maşină să vadă „paguba”… da, o zgârietură uşoară!… urmaţi-mă!…

intrăm în impunătoarea clădire, care nu cred că avea mai mult de 2 camere… în prima dintre ele, o masă de vreo 8 persoane cu scaunele aferente şi un cuier…  aaa… şi încă doi pinguini cap de cretă, exista speranta… se pare ca nu sunt chiar pe cale de disparitie… in fine… primim noi un formular pe care scria declaraţie… şi suntem invitaţi afară, pe motivul că ei, pinguinii cap de cretă, desfăşoară activităţi acolo… cea mai curentă era să îi completeze tinerei şoferiţe un avertisment… da… un avertisment… nu ştiam că şi avertismentele se plătesc… fără chitanţă… dar asta este o altă discuţie… interesant este că era nevoie de toţi cei 3 pinguini pentru a completa hârtia respectivă…
noi?… ne luăm declaraţia şi ne îndeptăm spre maşină ca să o completăm… în timp ce şoferul îşi nota datele personale, văd cum din peştera pinguinilor iese, gâfâind, acelaşi purtător de caschetă, cu o staţie în mână şi urmăreşte o maşină cum îi trece pe sub nas… din staţie se aude:

– l-ai prins?
– nu… acum a trecut prin faţa mea…

aha… deci activitatea eclozaţilor era joaca de-a radaru’…
după ce am notat în tipizat ce s-a întâmplat, mai vedem încă un pinguin… de data asta unul mare şi lent şi îmi amintesc că un prieten după ce a terminat liceul nu a intrat la academia de poliţie din cauza baremului de admitere la probele fizice… ăsta nu ar fi rezistat nici să se uite la probe… dar să le şi dea?… şi cum mergea el aşa legănat, de pe un picior pe altul, îi face semn cu un deget, dozarea efortului este foarte importantă în realizarea cu brio a obiectivului propus, unui jeep negru…

– buna ziua, actele dvs, aţi fost surprins de aparatul radar, şi întreabă prin staţie: colegu’, ce vitează avea maşina neagră nr de înatriculare…
– 72 km/ora…
– nu aţi respectat viteza maximă admisă… amendă…

între timp, după ce reuşim să desenăm schema accidentului, reintrăm în secţia comunală, unde pinguinii ne aşteptau… citeşte unul dintre ei declaraţia… a strâmbat el din nas la desen… maşinile erau reprezentate de nişte dreptunghiuri, din care nu reieşea care este faţa şi care este spatele maşinii… lămurim şi acest aspect şi primim dovada, asta după multe căutari, carneţelul de dovezi era de negăsit, era ascuns sub chipia albă lăsată pe masă de pinguin…
după mai bine de o oră şi jumătate reuşim să reluăm drumul cu dovada în mână… dar distracţia nu se opreşte aici…

va urma…

din episodul viitor: ajungerea, surpriza şi mansarda…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: