Arhiva | Aprilie, 2012

perfect x mode…

19 Apr

filandezul meu telefon a ramas fara baterie… deci, dimineata a trebuit sa ma trezesc sigur… fara ceas desteptator… pentru ca, bine inteles ca nu am incarcatorul cu mine… dar m-am descurcat… sunt treaz de la ora 5… ora locala… si asta de frica ca, daca voi adormi la loc, nu ma m-ai trezeste nimeni… asadar azi nu am m-ai intarziat la frumoasa adunare de oamenii… a fost frumos si nu prea… dar sa terminat si totul a iesit conform planului…
asa ca a ramas timp doar pentru o vizita la un palat si la zoo… unde, parca eram la zoo baneasa… asa de multi romanii erau prin zona… unii mai spalati… alti „frumos” mirositori… am avut noroc ca ploaia a tinut cu noi… si a plouat doar in centru, nu si la zoo… asa ca am vazut animalutele…
am petrecut 3 zile, printe straini… dar mi-a ajuns… in 3 zile nu am vazut o fata dupa care sa iti rupi gatu… care au reusit sa aiba noroc si sa iasa, acolo, cat de cat dragute la fata… aveau picioarele in perfect x mode… ma, toate???… cand ajung acasa, ma duc in centru vechi si stau pana cand, ma satur de privit la femeile noastre perfecte…

Anunțuri

scump, fratioarele mele…

19 Apr

a doua zi departe de casa… dimineata plec spre motivul venirii mele aici… dupa ce in prima zi am umblat vreo 15-20 km… per pedes… cum ar zice uni… apelez la cea mai scurta metoda de ajunge la destinatie… metroul lor, denumit mai departe, u-bahn… linia 2… imi cumpar cartela de acces… 1.80 euro… scump fratioarele mele, scump… dar asta e… merg, vreo 5 statii, si ajung la locatie…
ma orientez eu, dupa niste culori… si intru intr-o sala… frumos acolo… vorbea unul… si ce bine le zicea… doar ca nu era pe subiecul care ma interesa pe mine… bine, ca mi-am dat seama repede ce se intampla… in aceiasi locatie mai multe conferinte… ajung cu putina intarziere, acolo unde trebuie… si incep a asculta…
bifez prezenta si plec in explorarea oeasului… organizatorii au disribuit abonamente valabile pe u-bahn, pe timpul sederii noastre aici… m-am scos… si ma intorc la hotel… cu u- bahn-ul…
nu ajung la hotel… ma opresc sa mananc ceva… un sandwich, o inghetata… si daca tot sunt prin oras, imi amintesc ca am vazut intr-un magazin ceva interesnt si ma duc sa-l cumpar… pe drum vorbind romaneste la telefon, un baiat se intoarce brusc spre mine si se uita dubios… dupa atitudine, stil vestimentar si mers e roman… acel roman de il recunosti oriunde in lume… un cocalar in adevaratul sens al cuvantului… il ignor si imi continui drumul spre shop… e ceva de mers… si daca tot e de mers… mai vizitez una alta…
cica limba engleza, cea mai vorbita limba… aici, nu te ajuta de loc… am vorbit germana de ma dor mainile…
la intoarcere trec pe langa o casa de pariuri… au si astia asa ceva… in pragul usei… mestecand guma, nelipsita, cocalaru… unde il puteai gasi pe guster…
pe seara… gasesc un wi-fi moca… la astia, teriful e de 7 euro/30 minute… postez eu pozele facute azi… mai dau niste check-in si plec spre camera… e deja 11… ora locala… am bagat si o bere intre timp… pe finalul zilei… zic… sa imi cumpar niste net… la hotel e mai ieftin… si achit… fata de la receptie, are nevoie de calculator pentru o simpla scadere… ne reusind din prima sa-mi dea restul corect… engleza… canci… matematica… muci…
au… ce durerooos… febra si la maini si la picioare… am mai bagat azi inca vreo 10-15 km…

am luat o „piatra” in gura…

17 Apr

ca deobicei… inaite de orice plecare ma trezesc cu ceva timp inainte ca… nordicul meu telefon sa imi dea trezirea… ca atare am refacut verificarea de plecare si dau sa comand un taxi… 021.94… „ne pare rau, nu am gasit masina, reveniti!”… altu la rand… 021.94… ” masina xyz, in 5 minute!”… bun… atunci, zic… sa-i dam drumu…

ajung eu la aeroport… cu 2 ore inaintea decolarii… dar realizez ca asigurarea de sanatate… hentz cu mana… lasa ba… ca mergea asa… familiarizat cu locatia zic, e timp… cand ma uit mai bine… coada fratica… de zici ca toata baneasa a plecat la aceias ora cu mine… ma strecor… cunoscand niste scurtaturi si usi secrete…si reusesc sa ajung la poarta de imbarcare… intre timp observ ca alturi de mine, si de colega din al meu birou, vor mai fi prezenti la eveniment si vreo 3 directori… etc… pe aceasta cale tin sa o salut pe nicole…

nu intru acum in detalii plictisitoare… dar, suntem asezati la bussines class… pacat ca nu este wi-fi in avion… asa as fi dat un check in, pe site-ul de socializare… si stand noi asa pe locurile noastre spatioase… din piele… ii salutam pe ai nostrii colegi… care mirati au trecut pe langa noi… spre coada avionului…

auuu… ce durerooos….

am luat o „piatra” in gura… fiind primul zbor cu avionul… mai am eu la activ, niste ore de zbor cu elicopterul… tot la vip-uri… 

si as putea spune… ca chiar mi-a placut zborul…  

la destinatie… 10-12 grade… perfect pentru un tura prin oras… sau astea erau gradele din pahare?…

revenim cu amanunte… de pe frontul de vest…

bate un vant, rece din balta…

16 Apr

drob si friptura de miel, de ied, de pui… salata de beouf… era sa uit ouale colorate… ce mai, masa plina cu bucate… alaturi de familie… dar asta este o alta poveste… si cum ziceam, de 3 zile mananc… sunt un gandacel cu burta la soare…
azi am reusit, totusi sa ma misc putin, am iesit putin prin oras… off, ce durerooos!…
am reusit sa fac rost de un nou gadget… din ala cu maru’ muscat pe el… si ca atare „check in” pe unde am fost…
bate un vant, rece din balta… au, ce durerooos!… cum ar spune un prieten de-al meu… nu-l stiti voi…
si printe altele am ajuns si prin „marele” mall al cartierului berceni… dupa ce m-am plimbat putin prin magazine… si dupa ce am dat bineinteles check in… la plecare… o fatuca, cu un tricou din acela lalai pe ea, cu niste colanti negri, dar cu niste cizme din dantela… roz…
au, ce durerooos!… si era ea, in fata mea, la 5 metri, si cum o admiram eu pe ea… trecem pe langa niste pralea si familia:
„ba, copile, nu ai voie sa te joci ifone 4s… ci doar ifone 3!…”
nu ma mirat, comportamentul lu’ bulibasha, ci conversatia telefonica, pe care purtatorea de mileuri in picioare o avea cu… banuiesc ca o prietena a ei:
„fataaa, auzi ce cocalari…”, si reia spusele sefului de clan…
amuzat de tinuta ei, si de mirarea ei… ma indrept spre casa…
am de facut bagajul… 4 zile, nu voi mai vedea astfel de specimene…
au, ce durerooos!…

trilema…

11 Apr

timpul se scurge incet, dar sigur, si a venit si pastele… bine, inca nu a venit dar ne aflam in saptamana mare… e greu cu postul… inca nu am retinut sa ma abtin de la „dulce”…

cum fructele sunt de post… ma intreb eu… si pe voi… si o sa intreb si un preot pentru a clarifica acesta „trilema”…

fructele de mare sunt de post?…

 

una suta zile…

9 Apr

dupa un week-end petrecut prin casa, vizionand filme si niste meciuri, asta datorita si conditilor meteo de afara,  am reusit sa refac ranile cauzate de obiectele ascunse in intuneric prin casa si de micii „fotbalisti” si am reusit sa reintru cat de cat in normalitate…

100 de zile din acest an au trecut… suntem romani si ca atare, e motiv de sarbatoare, 12 grade, sunt afara si in  pahare, hai noroc, si la mai mare…

si deocamdata nu, nu am mai spart nimic…

joia, zi de miscare…

6 Apr

de ceva timp, joia e zi de fotbal, si avand in vedere ca in ultima perioada am fost ocupat cu mutarea, asteptam de la inceputul saptamanii sa fac miscare… au urmat vreo 2 ore de alergat si vreo 2-3 contacte dure, cu un bursuc cu parul rar de la serviciul financiar, mai mult lat decat inalt, care cu mingea nu stie, dar se pricepe la… raportul final: contuzie puternica pe tibia piciorului stang si glezna dreapta umflata… in drum spre domiciliu, imi i-au gadgetul sa ascult niste muzica de relaxare, dau play… si… liniste… ce a patit?… nu mai am baterie?… din nou… ma uit la aparat… m-am priceput, „sa” spart ecranul… diateze reflexiva, vorba lui teo… este al doilea display care „se” sparge intr-un interval relativ scurt de timp… bine ca am mutat deja televizorul, ca altfel nu mai puneam mana pe el… acasa, nu am vazut decat o baie fierbinte… in sfarsit am putut sa fac si eu o „cada”… noua locuinta fiind dotata cu cada, nu ca cea veche, care avea doar cabina de dus… dupa imbaiere, cu ochii mai mult inchisi imi gasesc drumul catre pat, fara a mai lovi vreun obiect, si somn… puteai sa spagi caramizi langa mine, ca nu as fi auzit nimic…

dimineata, suneria… trebuie sa imi schimb suneria pentru am mari sanse sa ma obisnuiesc cu cea veche si sa nu o mai aud… si-a facut datoria si ma trezit… de cand nu am mai bagat 8 ore consecutiv de somn?!… cand sa ma dau jos din pat… surpriza… eram impaiat… am uitat sa bag acidul acetilsalicilic de seara… si ca urmare tinuta pentru ziua de azi… pantofi, blugi, camasa si sacou… daca tot sunt rigid in miscari sa par ca sunt datorita vestimentatiei… si tot datorita hainelor, probabil, itb-isti, iar, nu m-au intrebat nimic de sanatate… constat ca in minunatul cartier sunt mai multe exemplare similare mie… azi un baiat a fost, fericitul castigator…

noroc ca azi e vineri, si am un week-end sa ma recuperez…

pasaricile lunii lu’ prier…

4 Apr

a fost si 1 aprilie… iar nu a reusit nimeni sa ma tepuiasca… ha ha ha… in schimb eu m-am priceput si am dat vreo 2 „pacaleli” memorabile… una unui taximetrist… si una… dar, mai bine sa nu dam nume, pentru ca e in viata… si odata cu venirea lui aprilie, la draq… am uitat sa pun pagina de calendar… nu raman dator…

dupa ce luni, bineinteles ca mi-am uitat ochelarii de soare acasa… si amicul meu soarele mi-a rupt ochii, ieri nu am repetat greseala si, after job mi-am instalat tacticos ochelarii pe nas… si in drumul meu spre casa m-am bucurat de atmosfera de primavara prin lentila „fumurata”… au inceput sa apara „florile” la intersectii… cu fel de fel de produse electrocasnice sau de imbracaminte… dupa ce m-am delectat cu micii vanzatori… bine… numai mici nu erau… dar aveau in ei, numai mici si bere… si poate niste cefee… am coborat la metrou… unde este exact ca afara… nici nu stiu de ce au facut aia de la vank piesa vreau o tara ca afara… la metrou, la noi este exact ca afara… daca, nu sti in ce directie sa iei trenul… nu sti si gata… nu exista nici o harta…  nici un indicator… cel putin in statia in care am coborat eu… noroc ca eu stiu… dar m-am uitat prin zona… exact ca afara…

si exact ca afara este si romanul… bine a spus cineva… un prieten de al meu… nu-l stiti voi… „primul semn al veniri primaverii in bucuresti este… mirosul de transpiratie din metrou!„… si datorita epicul miros, ochii mei mascati incontinuare de ochelarii de soare… nu au putut sa nu lacrimeze pana cand nu am iesit din nou la suprafata… unde am revenit la atmosfera calda si frumoasa de primavara… copacii au mugurit… pasarile au inceput sa cante… „telefoane, cartele, incarcatoare avem”…

ahhh… trag aer puternic in piept si spun in gand… ce dor imi era!

asta ieri dupa amiza… azi dimineata… lovesc… de data asta nu usa, ci masuta, care bineinteles ca si-a gasit culcus exact in drumul meu… data viitoare voi aprinde lumina… deocamdata sunt intreg… inca putin si o sa le invat locul si totul o sa fie bine… sau sa fi fost un semn?… pentru ca iar m-am intalnit un niste purtatori de ecusoare itb… dar au fost baieti salon si nu au insistat… din pacate… dar bine ca o raza de soare mi-a luminat chipul si presimt ca o sa am o zi frumoasa…

cand ti-e pofta rau de tot…

2 Apr

ding… dong… si alte sunete dubioase incep sa iasa din telfonului meu made in suedia…  este ora 5 30… aman alarma si ma culc la loc…
pe la ora 6, ma gandesc, ca totusi ar trebuii sa ma dau jos din pat pentru a nu intarzia la munca…
sfat… nu incercati sa mergeti prin intuneric printr-o locuinta noua… exista posibilitatea sa va loviti de usa inchisa…

dupa ce m-am trezit din somn si apoi din lovitura, mi-am luat gadgetul, mi-am pus castile si play… si plec spre job… cum draq ajung eu la munca… un detaliu la care nu m-am gandit prea mult… dar, ma descurt eu… sunt asa multe optiunii… aleg varianta troleu… metrou… expres… dupa 2 minute… baterie descarcata… incarcatorul?… bineinteles acasa, dar cine a stat sa-l incarce in acest lung weekend… dar nu-i bai… exista acelasi telefon… care, de fapt, ca e made in finlanda… mama lor de nordici… tot prin china se fac toate, dar asta e o alta discutie…

deci din nou play… ceasul era deja 6 40… iar eu cu muzica prin urechi prin minunatul transport in comun… noroc ca la aceasta ora nu este foarte aglomerat… dar unde nu e multa lume… e controlu ratb… nici nu se putea mai bine… chiar asa norocos sa fiu?… sa incep ziua atat de bine?…

si astept nerabdator… ajunge controloarea in dreptul meu… ma intreaba, aratandu-mi acea cartela de plastic… dvs?… cu o fata mirata dau sa ii raspund… dar din dreapta mea… o doamna trecuta de prima tinerete… imi fura momentul de glorie… si zice… mi-am uitat cartela acasa… ma uit la ea… si brusc persoana mea nu mai este interesanta… si sunt dat la o parte… si fara sa apuc sa zic ceva sunt lasat in pace… cum sa mi-se intample tocmai mie asa ceva?… cobor dezamagit si imi continui drumul spre munca… spunandu-mi ca inca nu sa terminat ziua si ca mai am timp sa ma bine dispun cu alti purtatori de ecusoane itb… si mai mare a fost dezamagirea cand am ajuns la munca si nu ma mai deranjat nimeni… nici macar vreun coleg de-al meu… asa se intampla cand dispari din peisaj mai mult timp… uita toata lumea de tine…

cum zicea o lege… a lui murphy ala… apropo… a aflat cineva pe unde sta?… am eu o vorba cu el… dar cum ziceam… legea zice: ce incepe prost se termina si mai prost… asa ca, daca nu am avut parte de actiune pana la ora 8… asa a trecut si ziua… nimic notabil…

aaa… exceptand faptul ca am avut pofta de mamaliga cu smantana azi la pranz… asa ca mi-am luat niste chefir cu pufuleti… sa-mi fie de bine…