Arhiva | Martie, 2012

bine am revenit!…

30 Mar

incepand cu a doua saptamana de munca, am realizat ca vinerea… desi e acea zi scurta din saptamana, acea zi cand incepe weekendul, acea zi cand astepti sa ajungi acasa, este de fapt cea mai dificila zi a saptamanii… pentru trebuie rezolvate problemele stranse dealungul saptamanii sau cine stie din ce alt motiv… si aici se mai poate dezvolta subiectul…dar nu asta urmaresc azi…

azi… desi nu am fost la munca… fiind ultima zi a concediului de odihna… sau poate tocmai deaceea… am avut o acea vineri…

dupa un an si 4 luni, de pribegie prin mirobolantul cartier rezidential al sectorului 6… m-am intors in cartierul in care m-am nascut si am crescut… ca atare… am parasit copacii cosmetizati de adp 6… am parasit soneria apartamentului de la parter… o sa fac special o poza pentru a putea fi mai bine inteles… parasesc calendarul bisericesc al etajului 1… dar ce zic eu al etajului 1… al intregii scari… usa alba de la usacatorie… plantele neinflorite… si mai ales… al meu, deja fost, pres…

asta este soarta presurilor… sa te stergi pe ele un tip si apoi sa le parasesti… ii voi face si lui o poza pentru ca va ramane in memoria mea ca the presu’

dupa ce in prealabil am pregatit noua locatie… si initial, planificasem mutarea pentru ziua de sambata, din cauza unei probleme de logistia, a trebuit sa actionez cu toate fortele azi… vineri…

ca atare… am inceput ziua la 7:14, cand suneria interfonului mi-a alungat somnul… desi stabilisem o anumita ora… si anume 8… m-am trezit, cu fortele de lucru, la usa…

dupa injuraturile de rigoare… am facut ochii mari si am inceput operatiunea mutatul… episodul 4… am deja experienta… dar azi, toti bucurestenii au folosit acelas traseu si la aceias ora ca mine… desi m-am trezit ca omul priceput de dimineata… stai, omul priceput era intr-o alta zicala… in fine… am reusit sa termin misiunea, cu tot cu instalatul in noua locatie, dupa lupte acerbe cu sacii si cutiile impachetate… in jurul orei 8 pm… acum, dupa un dush cald, si o aspirina… rasuflu usurat…

berceni, bine te-am regasit… berceni, bine am revenit!…

Anunțuri

ovidiu plangaciosu’…

26 Mar

luni… prima zi a saptamanii… poate cea mai urata zi a saptamanii… cu exeptia acelor zile de luni cand cineva drag isi sarbatoreste ziua de nastere… sa-ti traiasca, mike…

am aflat mai nou ca, mare casa de vinuri din dobrogea e in insolventa… acum totul face sens… ma intrebam… ma, de ce boceste ovidiu plangaciosu’?… din iubire?… de tristete?… nu!… ci pentru ca o sa dea ai lui faliment…. cea ce ma determina sa privesc cu alti ochi sticla abia desfacuta… oare nu era mai bine daca as fi tinut-o pentru colectie?… peste cativa ani, ar fi putut valora miloane… daca, inflatie isi pastreaza cursul… avem toate seansele…

ca atare, m-am decis, mai bine continui sa consum… ar fi si pacat…

in rest totul e bine… netul merge foarte bine… trebuie sa astept cam 5-7 minute pentru fiecare piesa de pe siteul vidoclipuri… dar… cum zicea un clasic…

„domnule, noi… de bine, de rau o ducem bine!…”

asadar cu paharul jumate plin… si nu jumate gol… ma uit la premiile gopo… si imi pun intrebari existentiale … cine o lua premiu cel mare?… cine o mai da faliment?….

si a venit si ora de vara…

25 Mar

si se apropie ora 3… de fapt ora 4… ca de, se tranforma… vom dormi cu ora mai putin… adica cei, ce se trezesc zilnic… ce bine e sa fii in concediu in aceste momente… mai am timp o saptamana pentru adaptare la noul fus orar… voi scapa de „nebunul” soare…

mi-am adus aminte… raspunsul la problema gugustucilor era 13… si da… buna intrebarea… cum sa tai copacii in felul asta?…

a venit primavara si astenia odata cu ea… cea ce ma determina sa devin mai… mai… dar pana in mai, mai este pastele… imi astept prietenii din tarile calde… sa bem un suc…

deci verificati ceasurile si aveti grija sa nu intarziati pe undeva…

of… a venit si ora de vara…

soarele, cartita si gugustiucii…

23 Mar

„buna dimineata, dulce-i viata… ascultati-ne pe noi, ceilalti sunt pe locul 2!”… suna, acum cativa ani, unul din jingle-urile radioului… de atunci am preluat urarea si o transmit mai departe catre voi…

sa ma mai repet? in legatura cu soarele, care in fiecare dimineata imi scoate ochii? sunt o mica cartita de cand stau prin concediu, nici nu vreau sa ma gandesc saptamana viitoare, cand ne intoarcem la ora de vara, iar „bulache” asta o sa-mi beleasca ochii la ora 7…

si daca tot a reusit si azi sa ma dea jos din pat, ies pe balcon, sa-l vad mai bine pe „nemernic”… ce sa zic se anunta inca o frumoasa zi de primavara… si uitandu-ma eu asa prin preajma, dupa „otrepe”, ce vad?

 

 

 

 

 

adp-ul sector 6 si-a facut datoria, a cosmetizat copacii, nu asta este interesant! ci anume ca saraci gugustiuci nu mai au craci pe care sa stea… noroc cu retelele de internet locale, si cu firele aruncate de pe un bloc pe altul…

cati gugustiuci se afla in poza alaturata? a se mari poza si a se cauta! asteptam raspunsurile dvs pe adresa noastra! rezolvarea problemei va aparea in urmatorul numar al revistei noastre!

in viata trebuie sa-ti castigi painea si sa ai niste fiinte pentru care sa merite sa traiesti!…

22 Mar

e miercuri… e joi… nici nu mai stiu in ce data ne aflam… nici ce zi a saptamanii e… deaceea niciodata nu mi-a placut sa-mi iau concediu pe durata lunga… ma scoate din ritmul meu… parca nu as mai fi eu… de cand am citit „jocul de-a vacanta” de mihail sebastian… reusesc de fiecare data in concediu sa ma deconetez de la tot ce e curent…

cum bine zicea, bunul meu prietenul albert… ca timpul este relativ…  in astfel de momente iti cam, schimbi sistemul de valori…

un alt clasic spunea ca:

„in viaţă trebuie să-ţi castigi painea si sa ai nişte fiinte pentru care sa merite să traiesti!”…

ce face otrepele?…

21 Mar

soarele imi lumineaza fata… din nou aplasez  la ochelarii de soare si ii pun pe nas… dupa ce am stat 20 si ceva de ani cu geamurile spre sud credeam ca este cea mai nasoala pozitionare posibila… dar nu… spre est este si maidubios… astept sa vad cum e cu geamurile spre nord!… dar asta este o discutie pe care o vom continua intr-o relatare ulterioara…

si asa cu ochelarii prin casa, lovindu-ma de anumite obiecte, lasate in mod intentionat de catre dusmani, prin intuneric, imi fac drum pana in bucatarie sa imi fac una lichid de dimineata…

ies pe balcon sa savurez aerul proaspat… umplut de praf, de muncitorii care sapa nu stiu ce cacat de gropa… si evident ca nu m-au lasat sa imi continui frumosul somn… sau somnul de frumusete… nici nu mai conteaza… niste vecini, din blocul vecin, ma fixeaza cu privirea…

in preajma mea… curiosi… muncitori, cu chef de munca aferent weekendului… si un taximetrist ratacit… din casa muzica la blana… james brown – i feel good… reclama aia ar fi trebuit sa fie la cafea… nici de cum la ulei… in fine…

ma uit la oamenii din jur, si ii intreb:

ce face otrepele?…

junele…

20 Mar

ca urmare a unor reclamatii… constat ca a venit primavara de ceva timp… si nu am mai scris nimic pe aici… dar inspiratia… se pare ca a fugit de astenia de sezon… si ma lasat singur tocmai acum in plin concediu… da… mi-am luat concediu in luna martie…

bine a zis… cine a zis… cand a zis… ce a zis…

asa cum iarna nu e ca vara, nici astenia de toamna nu e asemanatoare cu cea de primavara…

dar azi… am descoperit cum sa ma loveasca inspiratia… dupa ce l-am ascultat pe „salam”… deocamdata sunt la capitolul june… dar am inteles ca nu iti trebuie prea multa experienta ca sa devii un profi…

si atunci mi-am adus aminte de un clip…

[youtube:http://youtu.be/Dl20LDpUcDc%5D

cum puteam sa nu imi amintesc de asta?…

luna lu’ martisor…

1 Mar

e 1… deci e “calendarul lu’ uxenoi”…

 

 

 

 

la multi ani de martisor…

si pentru ca ieri am privit un filmulet genial nu pot decat sa-l propun…

parca il aud pe claudiu… cel mai gamer dintre toate cunostintele mele…are 23 de minute… dar merita fiecare secunda de vizonare…

[youtube:http://youtu.be/in6RZzdGki8%5D