tara lu’ maine…

27 Oct

azi, de voie, de nevoie, m-am plimbat putin prin frumosul nostru oras… trebuia sa imi ridic o adeverinta de salariat pentru internarea in spital… si am plecat la o ora, la care credeam ca va fi destul de liber… m-am inselat…

am ajuns in 32… daca nu ma insel… macel… multi, foarte multi elevi… astia mici inca se mai duc  la scoala… e bine… ca oricum nu invata nimic pe acolo… mai cu un cot in coaste, mai cu o privire urata… mi-am amintit de luptele care le aveam prin ratb, eram foarte dibace… mi-am pierdut antrenamentul… ajung la mitropolie… coada… aaa… da, corect, m-am uitat pe calendarul de la etajul 1, e sfantul dumitru… e coada, la moaste… cel putin deaceasta data, jandarmeria romana a reusist sa gaseasca o modalitate de a evita imbulzeala… am vazut anul trecut la televizor, un credincios care venise cu biletele de loterie, sa atinga racla sfanta… nu am urmarit daca a si castigat… 

imi ia vreo 10 minute sa ajung la gura de metrou… cobor… nu am mult de mers… doar pana la victoriei… si ma intreb… victoria cui?… impotriva cui?… sau o fi o fata cu numele victoria… avea timpuri noi o piesa… cine stie!?!…

ce imi place mie la metrou… cand vad oamenii cum incearca sa comunice prin telefonul mobil… in primul rand ei vorbesc foarte tare… ca sa fie auziti… si la un moment ii vezi cum isi opresc brusc conversatia… se uita la telefon si arunca o injuratura printe dinti… nu m-ai au semnal… mda, ce ciudat, zic… sa nu ai 0semnal sub pamant… la coborare… un adolestent amorezat, cu privirea la tanara domnita, ma loveste involuntar… ii transmit sa se uite pe unde merge… iar el, plin de tupeu imi zice: „dar tu, de ce nu te uiti pe unde mergi?”… raspunsul meu a fost simplu… o palma peste ceafa… care l-a facut sa isi inghita restul cuvintelor… si sa-si continuie abatut drumul…

dupa ce m-am suit in ratb-ul care ma duce direct la locul de munca, bineinteles ca apar si ai mei prietenii… controlori… nu putea fi o zi mai frumosa… dar din pacate, acestia… au omis sa ma intrebe de bilet… m-am simtit frustrat… sau dat vreo 2 amenzi pe langa mine… dar pe mine m-au sarit… si au coborat dupa doar 2 statii… lasandu-ma cu buza umflata… data viitoare, o sa imi i-au fata de om speriat…

dupa vreo 2 ore, reusesc sa ajung la munca… imi amintesc motivul pentru care am ajuns aici… m-a duc la „personal”… raspuns:

„pai azi?!?… nu!!!… maine”… parca am m-ai auzit asta undeva… 

traim in tara lu’ maine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: