Arhiva | Octombrie, 2011

cu apa calda si sapun…

31 Oct

si a venit ziua cea mare… se putea sa fie alta zi decat luni?… m-a trezesc de dimineata, dupa un vis foarte ciudat… se facea ca:

„eram intr-un spital si trebuia sa ma operez… dupa procedurile dinaintea interventiei, il vad pe doctor… un alt doctor decat cel care urmeaza sa ma opereze in realitate… sa ii zicem la intamplare, doctorul macelaru’… si acest macelaru’ era foarte incantat de operatia mea de refacerea ligamentului incrucisat anterior… in vis nu i-am dat importanta… cert este ca pe masa de operatie, macelaru’ al meu sa apucat sa ma opereze la clavicula… moment in care eu am sarit… si am oprit interventia… se facuse o confuzie… era un alt escu…ce trebuia operat, nu eu… si in secunda urmatoare ma trezesc intr-un spital de la malul marii… dar nu marea noastra, desi toti de langa mine erau romani… aic, dupa ce m-am luptat cu niste caini foarte rai si am reusit sa-i biruiesc ca la calugareni ajung intr-o sala de operatie… alt doctor… care mi-a reparat o fractura la degetul mare al piciorului drept… si eram eu foarte incantat de reusita operatiei, pana la un moment in care il intreb pe doctor… dar eu nu aveam nimic la deget… nu trebuia sa ma operez de colic biliar?…” raspunsul nu l-am m-ai primit… pentru ca m-am trezit… ce subconstient bolnav am… sa am intr-un vis, doua operatii de care nu aveam probleme?…

in fine, am trecut peste episodul visului… ajung la spital si aflu ca nu azi e ziua cea mare… azi doar analize, ekg si ce m-ai e de facut… toate bune si frumoase pana undeva la pranz cand dupa o masa copioasa… un iaurt degresat si niste grisine… ma luat o durere de stomac sau de bila sau de masa… si baga somn si calmante… inca o zi frumoasa de luni… pe seara m-a lasat durerea dar am facut ceva febra… asta ca sa fie tacamul complet… am bagat un algocalmin si vad ca a inceput sa scada temperatura…

si ca ziua sa se termine frumos… cu apa calda si sapun… prima clisma, din viata mea, am facut… va rog… sa imi respectati intimitatea, si sa nu intram in detalii…

Anunțuri

vorba bulgarului…

30 Oct

azi e halloween… peste tot numai vrajitoare, zane bune sau varcolaci… inca o sarbatoare „imprumutata” de peste ocean… ce bine se integreaza aceste sarbatori la noi… si acum chiar nu sunt avocatul sarbatorii de dragobetelor fata de cea de valentines day… fiecare se distreaza cum vrea… ce ii place romanului cel mai mult?… sa gaseasca motive de sarbatoare… vorba aia: „nunti, botezuri, taieri de mot, instalari de windows”… bautura sa fie si cel putin 2 romanii… peste toate azi a fost si cea mai lunga zi din an… inca un motiv de sarbatorit… sa bei o ora intreaga si ceasul sa fie tot ora 3 dimineata… oare cati au uitat sa isi dea ceasul cu ora inapoi… si s-au dus la vreo intalnire cu ora mai devreme… pentru ca invariabil se intampla asta… an de an…

apropo… multumesc pentru urari… mi-a mers bine la poker… caci vorba bulgarului… „viata asta-i ca tamplaru’, traieste ce traieste si la urma moare”…

seara de poker…

29 Oct

urati-mi rahat pe deshite… omen stie…

perfect… totul e minunat…

28 Oct

cum ziceam… regim… m-am lins pe bot…

e vineri… deci, e dansez… pentru tine dansez… sezonul 19124…iar face misto banica jr. de patrichi… iar a luat bataie steaua… ce am mai plans… am inceput sa nu ma mai bucur pe seama stelistilor… dar asta este o alta discutie… cum ziceam dansez pentru tine… datorita audientei imense pe care o are pro tv-ul cu emisiunea asta… celelalte posturi, difuzeaza vinerea, filme de mana a 3-a sau emisiuni total neinteresante… asa ca ramane sa ascult muzica… asta pentru ca, desi e weekend incerc sa ma tin departe de tentatile etanolului… si a noptiilor pierdute… macar pentru o perioada… va fi un weekend linistit… zici ca sunt pocait… mai bag un biscuite popular… are exact acelas gust de cand eram eu mic… 

deci play…

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=dGcoty6R7gA%5D

„privesc nutretul cu multa pofta, din care vor consuma iarna intreaga…”

nici nu se putea o piesa mai potrivita pentru situatia mea… ma voi hrani, si eu, cu pofta…

tara lu’ maine…

27 Oct

azi, de voie, de nevoie, m-am plimbat putin prin frumosul nostru oras… trebuia sa imi ridic o adeverinta de salariat pentru internarea in spital… si am plecat la o ora, la care credeam ca va fi destul de liber… m-am inselat…

am ajuns in 32… daca nu ma insel… macel… multi, foarte multi elevi… astia mici inca se mai duc  la scoala… e bine… ca oricum nu invata nimic pe acolo… mai cu un cot in coaste, mai cu o privire urata… mi-am amintit de luptele care le aveam prin ratb, eram foarte dibace… mi-am pierdut antrenamentul… ajung la mitropolie… coada… aaa… da, corect, m-am uitat pe calendarul de la etajul 1, e sfantul dumitru… e coada, la moaste… cel putin deaceasta data, jandarmeria romana a reusist sa gaseasca o modalitate de a evita imbulzeala… am vazut anul trecut la televizor, un credincios care venise cu biletele de loterie, sa atinga racla sfanta… nu am urmarit daca a si castigat… 

imi ia vreo 10 minute sa ajung la gura de metrou… cobor… nu am mult de mers… doar pana la victoriei… si ma intreb… victoria cui?… impotriva cui?… sau o fi o fata cu numele victoria… avea timpuri noi o piesa… cine stie!?!…

ce imi place mie la metrou… cand vad oamenii cum incearca sa comunice prin telefonul mobil… in primul rand ei vorbesc foarte tare… ca sa fie auziti… si la un moment ii vezi cum isi opresc brusc conversatia… se uita la telefon si arunca o injuratura printe dinti… nu m-ai au semnal… mda, ce ciudat, zic… sa nu ai 0semnal sub pamant… la coborare… un adolestent amorezat, cu privirea la tanara domnita, ma loveste involuntar… ii transmit sa se uite pe unde merge… iar el, plin de tupeu imi zice: „dar tu, de ce nu te uiti pe unde mergi?”… raspunsul meu a fost simplu… o palma peste ceafa… care l-a facut sa isi inghita restul cuvintelor… si sa-si continuie abatut drumul…

dupa ce m-am suit in ratb-ul care ma duce direct la locul de munca, bineinteles ca apar si ai mei prietenii… controlori… nu putea fi o zi mai frumosa… dar din pacate, acestia… au omis sa ma intrebe de bilet… m-am simtit frustrat… sau dat vreo 2 amenzi pe langa mine… dar pe mine m-au sarit… si au coborat dupa doar 2 statii… lasandu-ma cu buza umflata… data viitoare, o sa imi i-au fata de om speriat…

dupa vreo 2 ore, reusesc sa ajung la munca… imi amintesc motivul pentru care am ajuns aici… m-a duc la „personal”… raspuns:

„pai azi?!?… nu!!!… maine”… parca am m-ai auzit asta undeva… 

traim in tara lu’ maine…

natie consumatoare de etanol…

26 Oct

luni va fi ziua cea mare… nemancat si nebaut… la prima ora, trebuie sa ma prezint la spital cu analizele in brate… imi scot colecistul (bila)… voi deveni armasar pur… caii nu au acest colecist… de luni incolo voi necheza…

dar pana la operatie… regim… supa de legume… pui la gratar… lactate degresate… ce gust bun are laptele cu 0,1 la suta grasime… sanatate curata… compoturi… fructe si legume… dar nu orice fruct sau leguma… si aici am restrictii… am inteles ca nu am voie strugruri… fermenteaza in stomac… devin vin… iar alcool nu am voie… asta pentru ca scrie pe recomandarea de la doamna doctor… si mai scrie acolo… ca pacientul… adica eu… este consumator de etanol… eu?!?… etanol?!?… eu beau doar vin si bere… si gin… si vodka… si whisky… dar spirt sau dezinfectant nu am baut niciodata… daca voi vrea vreodata sa ma curat… voi consuma… si o alta recomandare… de aceasta data verbala, sub forma de atentionare… imi spune doctora inainte sa ma externez… ca „daca bei 300 ml bere pe zi… timp de 10 ani… ciroza… daca bei 100 ml vin pe zi… timp de 10 ani… ciroza… daca bei 20 ml tarie pe zi… timp de 10 ani… ciroza… asa scrie la carte”… ce sa zic… m-am speriat un pic… dar m-am linistit… in 10 ani nici un englez, neamt, francez sau scotian nu o sa mai fie sanatos…

asa ca iti urez „sanatate”, natie consumatoare de etanol… in 10 ani o sa ne ducem unde vrem noi… aia vor fi toti bolnavi…

moartea pinguinului…

25 Oct

numai vesti bune… cea mai mare dintre ele, m-au externat… intr-un final… in frumosul cartier rezidential, lucrarile de schimbare a tevilor de apa sunt foarte avansate… sapaturi peste tot… numai doreli peste tot… podeturi din lemn… ma simt ca la tara… munti intregi de pamant si de nisip… sunt curios cum o sa arate dupa prima ploaie… toata vara nu au putut schimba tevile… o fac, acum in prag de iarna… ca sa tina lucrarile pana la primavara… epic…

maine dimineata intalnire de nivel zero… ma duc la chirurg… tineti-mi pumnii… asa ca am zis sa profit de dupa amiaza libera si sa dau o fuga printr-un mall… totul la fel… aceleas fete… aceleas asortari la nuanta… nimic fun…

in schimb… moartea pinguinului… de nicolae labis… imi da motive de sarbatoare si de sampanie… stai… eu nu am voie alcool… o sa beau niste apa plata cu lamaie in cinstea… nu… nu e cinste… e pomenire… pomenirea pinguinului… poate acum cineva ii va spune, ca el ca a fost eclozat dintr-un ou si nu nascut…

viata uneori e nedreapta… si acum urma un ras sadic… avand in vedere ca azi mi-am propus sa imi achizitionez jocul preferat… asta voi face… gameri stiu de ce…

si e din nou luni…

24 Oct

cea mai lunga zi… e cea in care astepti ceva… sau pe cineva… personal, o astept pe cea de maine… ma externez… este o prima victorie… dar urmeaza o operatie… banala… si tot asteptand… se face ora de tratament… injectabil… cum doamna doctor mi-a scos antibioticul din tratament, am ramas doar cu nospa… 

si vine asistenta sa faca tratamentul… ii arat branula… ea imi face semn ca nu… intramuscular… adica in fund… nu inteleg… de ce mai tin branula daca imi faci injectii in fund?… ma simt violat… bine, nu e o asistenta tocmai urata, dar totusi… putea sa ma invite la o cafea ceva… nu?…

socat, imi amintesc ca s-a lansat football manager 2012… maine ma duc sa-l cumpar… imi voi lua niste zile de concediu de odihna si voi astepta sa imi scada cifrele analizelor… ca sa fiu pregatit pentru operatie… jucandu-ma…

in toata aceasta poveste cu spitalul sunt si parti pozitive…

am slabit vreo 8 kg… dupa operatie voi ajunge la un numar si mai rezonabil de kg… ma voi apuca de sala, bazine… ca regimul este obligatoriu… gata cu kfc, mc, prajeli, etc… sa te tii apoi…

m-am lasat de fumat… am deja 8 zile… nu e un motiv de lauda… am reusit sa nu fumez vreo 11 luni… simt ca imi voi dobora recordul…

m-am mai lamurit cum sta treaba cu anumite persoane din jurul meu… o sa se schimbe niste lucruri… dupa ce imi voi reveni…

aaa… si e din nou luni… nu stiam de ce am starea asta…

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=o2I84-A9duY%5D

operatiunea „red octomber”…

23 Oct

aproximativ 6 00 am… liniste… incep sa imi fac griji… au aparut modificari in rutina zilnica… asta nu face bine la plan… la draq… e weekend… totul se petrece dupa un alt program… fiecare face ce vrea cand vrea… nu disper… poate planul nu va fi compromis… apare asistenta intr-un tarziu… la fel si hocheistele… micul dejun… si cu o oaresce intarziere pornesc operatiunea strict secreta „red octomber”… pentru reusita acestei operatiuni trebuia ca toate persoanele implicate sa isi cunoasta foarte bine atributiile si rolul in aceasta misiune…

prima etapa…

dupa ce apele se linistesc… ma echipez… banal… sa nu bat la ochii… ascund branula… care nu ar fi trebuit sa fie, dar noroc ca sunt antrenat si pentru astfel de situatii… iar telefonul mobil si formez… simulez o conversatie telefonica… ceva banal… sa nu bat la ochii… ma strecor pe langa vigilentii agenti de paza de la compania de paza… pana acum totul este conform planului… sunt in afara cladiri… mai am un singur hop… trebuie sa ajung in spatele gardului… aici exista mai multe variante… prima… una saritura peste gard… a doua… alarma falsa de incendiu… a treia… se poate apela si la forta… etc… dintre toate a trebuit sa o aleg pe cea mai grea… sunt antrenat pentru astfel de misiuni… am iesit pe poarta de la intrare… masina ma astepta cu motorul pornit… ma sui si pornim… (n.s.: discutia de la imbarcarea in taxi… „liber?… poftiti…”)… prima etapa a operatiunii a fost realizata cu brio, datorita experientei si curajului de care au dat dovada membrii echipei participanti la misiune… ce a fost mai greu acum incepe…

etapa a doua…

dupa ce am reusit sa petrec cateva ore acasa… in care am vizionat victoria all blacks… m-am spalat pe cap… trecuse ceva vreme de cand nu mai facusem asta… m-am barbierit… m-am parfumat, m-am schimbat si am demarat etapa a doua a operatiunii secrete… introducerea mea inapoi in cladire… misiune mult, mult mai grea… dupa ce cobor din masina care m-a transportat la locul cu pricina… patrund in incinta… ma strecor spre salonul meu… sunt foarte atent sa nu fiu prins… ajung… este program de vizite… poate intra si iesi oricine…

misan complit…

greu cu pianu’ pe scari…

22 Oct

cata dreptate in vorba lu’ carja… „sunt inconjurat numai de incompetenti”…

pentru ca nu sunt in stare sa gaseasca niste vene, pentru a face tratamentul necasar pacietilor internati in spital… cele doua asistente care sunt de garda azi… au plantat cel putin 15 branule… una in mana mea… bineinteles ca au fost mai multe intepaturi pana cand acul branulei sa ajunga pe vena…

asa mi-am adus aminte ca si eu cand eram mic am vrut sa ma fac pianist…

dar e greu cu pianu’ pe scari…