presul…

22 Sep

lungul drum pe care il strabatem zilnic, marea majoritatea dintre noi, spre si dispre locul de munca, a fost parcurs azi si de catre eu… un pic frustrat ca nu am reusit sa intalnesc nicio persoana membra acelor categorii de oameni (controlorii ratb si acei pensionari care te scaneaza inca dinainte ca masina sa opreasca in statie, spre a te “hartuii”…) care iti pot face ziua mai frumoasa ( a se citi „si eu? unde cobor?…”) sau din contra, mai plina de spume… dar acest subiect il voi dezvolta cu alta ocazie… cum ziceam, m-am indreptat spre umila scara, a blocului cu 4 etaje, din selectul cartier rezidential al sectorului 6, si, ca niciodata, am privit mult mai atent detaliile ce compun holul comun al blocului in care locuiesc de 7-8 luni…

parter… de mentionat ca am de urcat toate cele 4 etaje… lung drum… dar sunt obisnuit, am locuit in anii copilariei la etajul 10… ce distractiv!!!! sa ridici rotita de la usa liftului, cand vedeai in urma ta un vecin care te turna parintilor ori de cate ori avea ocazia… dar asta este o alta povestire…

asadar parterul… primele doua usi care imi apar in cale…. una pe stanga, alta pe dreapta…

cea din stanga banala, simpla, de lemn, culoarea… acel galben ulei, care zugraveau peretii scolii generale… pe care nu mergea sa scrii cu stiloul “bebe + maricica = love”… ai draq invetatorii astia… s-au gandit ei la toate… dar sa revenim…usa din dreapta… metalica… culoarea exact culoarea cerului la apus, numai ca visina… clanta aurita… usa… model alma sau gema… ma rog, nu am retinut exact dar oricum un nume format din 4 litere mari lipite  in coltul din staga sus… ca sa moara vecinii de ciuda… acest model are sonerie inclusa in toc… il stiti!… ei bine… se pare ca vizitatorii vecinului meu habar n-au ca acel led rosu este, de fapt o sonerie… si spun asta, pentru ca propietarul respectivului apartament, a simtit nevoia… sau a fost nevoit… sa isi lipeasca… un leucoplast… culoarea pielii… rupt!!!… nu taiat frumos, cum se face, cu forfecuta de pielite… un leucoplast putin imbacsit de trecerea timpului, pe care apare cu majuscule, scris de o mana stanga… poate a avut omu mana dreapta in ghips cand a scris… „sonerie”… ca sa stie si rudele de la tara… de unde se suna!

imi continui drumul spre intunericul scarii… scara moderna… prevazuta cu becuri inteligente, care se aprind pe baza de senzor… urc treptele spre etajul unu… pe un perete, agatat intr-o agrafa verde de birou, atarna un calendar crestin-ortodox… si imi zic ca este bine… astfel nu o sa mai primesc reprosuri ca nu am stiut de sfantul x sau y…  este vital sa fii informat…

etajul doi… pe usa de la uscatorie afis mare… format a3… scris cu o carioca colorata, dar fara prea multa energie ramasa in ea… ” este joi si este ziua apartamentului 86, va repet ca nu vreau sa imi usuc rufele la un loc cu altii”… imi zic “aha, eu de ce nu imi usuc rufele la uscatoria comuna?…a da!… pt ca nu vreau sa imi amestec rufele mele cu cele spalate cu sapun de casa!”…daaaaa!!!!… pentru ca in anume perioade ale anului miroase sublim a soda caustica pe iluminatorul de la bucatarie… dar sa nu ne abatem…

etajul trei… imbodobit cu tot felul de crengi uscare sau cu doua – trei frunze pe ele, plante care numai flori nu par a fi, dar este… daca este verde… produce oxigen… sau mult fum… ma rog… si ma intrebat eu “cine a ciufulit planta?”…

intr-un final fericit ajung la etajul patru… fac dreapta spre apartament… imi dau jos rucsacul din spate pentru a scoate cheile… ajung in dreptul usii… dar… senzorul, care nu mai sesizeaza miscare… stinge becul… si raman in bezna… injur printe buze… uti si tehnologia asta moderna… unde sunt intrerupatoarele de alta data?… pe care le foloseam sa lasam in intuneric vecinii, mai sus mentionati, care urcau pe scari cu sacosele de la piata… deoarece liftul nu mergea… si ma indrept, iar, spre senzorul care este indreptat spre trepte… nu catre usi… se aprinde becul… fug repede la usa… apuc sa descui… intrand in casa imi vad presul de la intrare…

dar aceasta poveste o voi relata in episodul urmator….

Anunțuri

5 răspunsuri to “presul…”

  1. Claudiu Batineanu 23 Septembrie 2011 la 4:27 #

    pai si de ce se cheama presul daca asta va fii o alta povestire?! 😀

  2. cleomf 23 Septembrie 2011 la 8:31 #

    Maestre al suspansului, eşti comic tare!

  3. mile 23 Septembrie 2011 la 19:22 #

    Dupa care se duce iar de rapa lumina si….nu nimeresti intrerupatorul din casa, iesi din nou, te certi cu senzorul, te indrepti catre usa…. gasesti intrerupatorul si….. (melodia aia din filme / suspans) si… EVRIKA! aprinzi lumina…. :p
    Hai ca esti fanel rau, sau „funnel” rau :p
    Astept cu nerabdare continuarea!

  4. mile 23 Septembrie 2011 la 19:38 #

    De fapt stiu! 😀 Presul este locul de dormit (al tau) in cazul certurilor conjugale! :p

    • SHOEI 3 Octombrie 2011 la 13:28 #

      Ce faci, Jonas? Te da de gol colega de camera? Sau unde era ea vecina cu tine … ghena era in afara scarii? Ca asa s-ar explica ce pute la ea ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: