Arhiva | Septembrie, 2011

liniste…

30 Sep

 e weekend… vara a plecat… dar amintirea unei nopti pe malul marii e vie…  agitatia… caldura… au trecut…

acum…

cerul capata culori sublime la rasarit si apus de soare… frunzele isi schimba culoarea…

e liniste…

moment perfect pentru o deconectare totala…

ai mint tu iu…

29 Sep

dupa emisiunea „in gura presei” de aseara in care mircea badea promova cel mai tare hit al toamnei:

 

 

nu pot sa mai adaug decat:

„Rum po po pom,rum po po pom,rum po po poooooooooom… men doun…men doun… Rum po po pom,rum po po pom,rum po po poooooooooom… si vine si jennifer lopez din urma… ai mint tu iu…”

a… si inca ceva… acum trebuia sa fiu in tribunele lui national arena… la un meciul de fotbal rapid-psv… dar casele de bilete s-au inchis… nu pentru ca s-au vandut toate biletele… ci probabil… ca vazatorii au plecat mai repede acasa ca sa prinda meciul stelei… iar eu, inca odata, nu am reusit sa vad monumentul lu’ oprescu… o sa imi cumpar bilete la autobuzele liniei turistice Bucharest City Tour… sper sa fie prins in circuit…

iar, daca ieri am facut o recomandare celor mai ghinionisti dintre noi… acele cunostinte paranoice si frustrate… azi le mai trasmit o informatie de ultima ora… preluata de la tv… „sa redeschis scoala de yoga-misa”… ii stiti… prietenii lui guru… care se hidrateaza cu propia urina…

ma gandesc la personajele din apropierea noastra care care ne respira aerul… daca tot sunt mici si frustrati… poate reusesc sa isi piarda virginitatea… la bivolaru in „asociatie” nu conteaza cum esti… si doar sa vrei… 

la meci 1-1…

hai romania…

„Rum po po pom,rum po po pom,rum po po poooooooooom”…

 

 

 

o zi perfecta…

28 Sep

definitia din dex a termenului paranoia: „nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifesta prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei, prin halucinatii etc.;[Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.”…

sfat pentru cei care sufera de aceasta boala… nu esti nici o rusine sa va duceti la specialist… pentru ca acesta afectiune psihica nu trece de la sine… cu aceasta ocazie pute-ti primi si niste pilule mici si colorate… care va pot face viata mai frumoasa… mai amuzanta… si poate deveniti chiar haiosi…

bine, haiosi sunte-ti oricum… pentru ca… fiind paranoic devi si penibil… ceea ce poate fi foate amuzant pentru cei din jur…

 exista o categorie de oameni frustrati din diferite motive… imi este mila de ei… pentru ca nu vor reusi nici odata sa iti depaseasca cauza si sa isi atinga menirea in aceasta viata… poate exista reincarnare si mai au si ei o seansa… fac degeaba umbra pamantului…

cu toti avem astfel de cunostinte… paranoice si frustrate… care isi doresc din toata inima sa-si semnalizeze limitele… maine nu voi da ochii cu o astfel de cunostinta… deci…

maine va fi o zi perfecta…  

vom revenii cu amanunte…

instalatorul…

27 Sep

acelasi drum spre casa… aglomeratie mare… noroc ca mi-am updatat playlistul… nu ma plictisesc prea tare pe traseul job casa… intru in minunata mea scara…toate la locurile lor… imi salut presul de la intrare…

in sfarsit sunt acasa… si ma gandesc sa fac un dus… nu stiu ce a fost in capul celui care a modificat baia apartamentului in care locuiesc… dar…

orice baie dintr-un bloc comunist are o chiuveta, o toaleta, o scurgere, un calorifer si o cada… din contructie… insa cel care a reamenajat baia apartamentului meu… a fost un geniu… a scos cada… si a pus in loc, o cabina de dus… veti spune ce este rau in asta?… asta am gandit si eu cand am ales sa stau cu chirie… ce este rau?…

nu mai stau in cada cu orele cum o faceam odata de mult… deci fac economie la apa calda… dar pierd niste momente de relaxare toatala… in fine, balanta era cat de cat echilibrata… pana azi… cand…evident, ca orice roman de la etajele superioare, atunci cand vreau sa fac dus, trebuie mai intai sa verific daca este apa calda… poate am ajuns in acelasi timp acasa cu un vecin, care, ca si mine, vrea sa se spele… situatie in care, asta am timp sa deschid televizorul… sa pun masina de spalat… eventual sa dau cu aspiratorul prin casa… sau sa fac patul, pe care nu l-am mai aranjat de dimineata, trezindu-ma, ca de obicei tarziu si plecand in graba la munca, ca sa nu intarzi prea mult… dar azi am avut noroc… am ajuns mai tarziu acasa, si toti vecini mei erau deja curati…

nu intru in detaliile spalarii… cert este ca dupa terminarea dusului constat ca apa nu se scurge… si ca  reusise sa-si gaseasca loc pe langa geam… trebuie sa imi cumpar un tub de  silicon… si ca incepe sa se scurga pe podea…

panica…

imi iau moaca de instalator si inspectez cazul… observ ca sifonul este infundat… aici il remarc pe cel care a fost genial si a pus o cabina de dus in locul vechii cazi… scurgerea este facuta fara cap… asta ca sa nu folosesc cuvinte grele… a modificat teava de scurgere… ma duc sa imi iau trusa de scule… ce barbat e ala care nu are asa ceva in casa…

reusesc cu greu sa desfac surubul de la sifonul cabinei de dus…bineinteles ca nu am o surubelnita de marimea potrvita, dar ma descurc… un sistem foarte complicat… doar o minte stralucita putea sa se gandeasca la asa ceva… ma rog… bineinteles ca unghiul de scurgere al apei este mult mai mic, iar riscul ca sifonul sa se infunde este iminent…

al meu sa infundat cu par… stau sa ma gandesc daca cumva am spalat un caine de cand m-am mutat… sau cine stie ce alt animal… sau cine stie… o fi parul meu… mult par am pierdut in ultimile 7-8 luni… reusesc sa desfund sifonul… zici ca sunt mister muscolo, instalatorul gel… si rezolv problema, pana data viitoare…

cred ca o sa ma tund…

daca nu stiati! este luni…

26 Sep

e luni…

un nou inceput de saptamana…

un nou motiv de a te apuca de ceva…

de slabit… de facut sport… de citit pentru examen… de rezolvat problema x sau y…

dar cum orice lucru bun incepe cu o pauza… 

asa ca… incep ziua cu niste timp de odihna…

dupa cateva… clipe… momente… minute… ore… nu asta e important pentru ca timpul este relativ… sustinea aceasta teorie, saptamana trecuta la o bere, un prienten de al meu, albert… nu-l stiti voi… oricum asta este o alta discutie…

cum ziceam dupa un timp realizez ca… exista niste pasari care nu pot zbura… dar danseaza prin filme de benzi animate… si carora nu le ingheata picioarele… pentru ca mananca multa carne de peste cu omega 3… care ajuta la circulatia sangelui… asadar acele pasari, care isi mai schimba si sexul la nevoie… am auzit ca… atunci cand comunitatea contine mai multi masculi decat femele, acestia isi schimba sexul… o fi adevarat… o fi legenda… nu asta este tema discutiei noastre…

oricum… aceste animale… dragute de fel… au talentul de a se afla si printe noi… si sa ne distraga de la activitatile noastre zilnice…

deobicei ele apar pline de viata cand toata lumea este intr-o letargie toatala… au chef de socializare cand toata lumea este mahmura dupa o noapte alba… iar cand toata lumea este bine dispusa… exact!!!!…. apare „happy feet” si strica atmosfera… cert este ca de cate ori apar cu mersul lor leganat… este ceva de facut in urma lor… deci mica mea pauza se incheie… adevarul este ca daca pinguinii ar putea vorbi ar spune ca aceseste comparatii nu le fac cinste… precum diva surprizelor, care era suparata ca este asemanata cu cealalta diva a tv-ul romanesc… promit ca nu o sa mai privesc tv cand scriu aici…

deci… intr-un final incep si eu ziua de luni…

saptamana asta imi propusesem sa ma las de fumat…

the light…

25 Sep

ziua fermierului…

24 Sep

24 septembrie… pentru cine nu stie… il informez ca:

“astazi va asteptam la a 9-a editia a “ziua fermierului călărăşean”, ce se anunţă plină de surprise, cu expoziţie de animale, dar şi cu o tombolă la care orice norocos poate pleca acasă cu un purcel, sunt doar câteva dintre momentele evenimentului…”

dintr-o conjuctura… detalile pe acesta tema nu sunt chiar asa interesante… am ajuns sa fiu prezent la acest mirific eveniment… de specificat… ca, fiind un “fiu” al capitalei si ne avand, din pacate, rude pe la tara, nu am fost niciodata la o astefel de manifestare… intr-o comuna membra a judetului calarasi…

 dupa ce traverzez,i vorba basmului 7 mari, 7 munti, 7 campuri recoltate si 7 drumuri judetene… enigmatica cifra asta 7, dar despre asta vom vorbi alta data… reusesti sa ajungi pe strada primariei din comuna… daca ai masina dotata cu gps, nu te chinuii sa introduci nume de localitate, sau coordonate pentru satelin… este de ajuns sa te iei dupa marele nor de fum de la jarul gratarelor ce nu mai contenesc sa arda carnea proaspata taiata pentru grandiosul “show”…

ajungem noi… pasagerii a 3 masini… adica vreo 12-15 persoane… invitatii de catre gazda petrecerii… don primaru… prieten cu…

„expilcatie vere”… coordonatorul expeditiei si tot odata si ghidul e… e nascut si crescut in acea zona a tarii…

ajungem noi si ne deplasam din locul in care am parcata masinile catre centrul distractiei…

prezentarea locatiei… camp de iarba verde de acasa, situata in imediata apropiere a zidurilor primariei… in forma dreptughilara…

scena… frumos imbodobita cu bannere publicitare… cu struguri… cred ca erau pe plastic… ca aratau mult prea bine, dar fiind la tara cine stie… si cu porumb… asta sigur era autentic pentru ca stuletii aveau mai multe boabe lipsa… ai naibi copii… or fi incercat sa faca floricele de porumb…

la standuri… diferite lichide… ceva asemanator cu berea… niste peturi cu un continut colorat de diferite culori… toate gratis… detaliu care ma convins sa nu consum nimic…

in mijloc… vreo 10 ciaune tiganesti de capcitate mare… cam cat pentru tot satu… si gratarele… pe post de semnalizare pentru cei care nu stiu sa ajunga la “balci”… deplasandu-ne si vizitand acest pol al distractiei, realizez ca suntem din alt film… toate privire aruncate catre noi… suntem scanati… dar suntem considerati pasnici, si ca nu prezentam nici un pericol… si suntem lasa-ti cu ale noastre…

 undeva in spatele scenei… 4 tarcuri… toate 4 cu afis de informare… ca la zoo… citesc… rasa pura 6 luni, 350 de kg, rasa de carne… rasa pura 7 luni, n kg…  tarcul trei… 5 luni, 250 kg… interesant exemplar… numai ca… acest bou… caci de boi vorbim…. era invizibil… m-am uitat in stanga in dreapta dupa ochelari speciali de vazut boul invizibil… dar nu am vazut… am admirat animalul… ca sa nu rada lumea de mine… „uite-l si pala da la oras…  nu vede animalul… ha ha ha”… indepardandu-ma de vitei apuc sa vad ca la mese si la scaune…aveau si asa ceva…. media de varsa este de 76,13 de ani… de fapt cam tot balciul este imbatranit… noroc cu noi… am scazut media de varsta cu vreo 40 de ani…

pe scena urca marele canatret de muzica… numele… detaliu… se prezinta el… si incepe cantarea… publicul in delir… dupa un minut si treizecisisapte de secunde se termina piesa… cataretu isi ia la revedere si coboara de pe scena…

 imi zic… ok… ceva imi scapa… si trec peste… pe scena se mai urca ansamblu borcea… din comuna borcea… satu borcea… si-a facut echipa de dans cristi borcea?… daca cu fotbalu e greu poate reuseste sa-l bata pe edy stanciu la dansez pentru tine…

cum zicea piesa cu oile placide: totul e minunat…minunat… dansuri… mici… bere… admirand zona… il observ pe el…

pantofi de lac… jeans… largi… cu buzunare laterale… sifonati… multicolorati… tunsoare… parka l-am tuns eu, dupa ce am baut 2 sticle de jack, johnnie, sau orice alta tarie… tricou rosu… mulat pe oasele ce iesau din corpul rahitic … tricou e cu model… este din colectia unei case celebre de moda… “pionieru”… stiu!… o sa imi spune-ti ca fabrica pionieru face incaltari… eu stiu asta… dar cel ce a facut tricou… un chinez ratacit prin tara… nu stia!… dar revenim la personajul nostru… ce e al lui e al lui… omnu’ suparat… nici o „printesa” nu vede atitudina sa… se invarte prin zona cu mainle in buzunare… cu o mimica a fetei sictirita… si cred ca isi spune… mai bine ma duceam sa beau o vodka…

cu toate astea… ce va lipseste din peisaj… lanturile… daca tot e balci, pai balci sa fie…

salutam primaru, care bineinteles ca poarta tricolorul pe burta sa imensa ascunsa de un sacou numai bun de a fi husa de masina… mai privim vedetele satului vecin… care au fost aduse cu chinuri mari tocmai… cu caruta… si, dupa ce vedem ca purcelul a fost castigat de un alt norocos… inteleg ca e ruda cu primaru… nu mai conteaza asa e uni norocosi de mici…

cu o dezamagire mare, hotaram sa plecam spre acasa…

presul reloaded…

23 Sep

… intrand in casa imi vad presul de la intrare…

… cand observam presul de la intrare?… de cele mai multe ori atunci cand dispare… si deobicei, dispare atunci cand ploua, si ce sa vezi… esti plin de noroi pe incaltari… cred ca presul se supara, si atunci cand avem nevoie mai mare… adica, sa ne stergem piciorele… el, presul, dispare… nu mai sti cum arata… ce culoare avea… sti doar ca era al tau… si ca acum locul ocupat de el este gol… si ce faci atunci?… dai fuga la un magazin specializat, ca sa-l inlocuiesti… deobicei nu te duci singur/a… si iti iei cu tine cel/cea mai buna prieten/a… ca sa te sfatuiasca… intri in magazin… si atunci… observi… ca exista o multitudine de presuri, sau prese cum ar zice uni, dar nu dam nume pentru ca sunt in viata… presurile sunt aranjate dupa materialul din care sunte realizate… din cauciuc… din lana… sintetice… latoase… etc… sunt pentru interior… pentru exterior… sunt pentru scari… pentru baie… si dintr-o data realizezi ca esti mic… ca nu sti nimic… ca esti o furnica in acest univers… si fara pres… dar nu uiti ca motivul care te dus la magazinul specilizat… este sa-l inlocuiesti pe nemernicul care te-a parasit cand aveai mai mare nevoie de el… in confuzia aparuta iminent, iti iei insotitorul cu tine si incepi a cauta…

la intrebarea “cum vrei sa fie?”, nu sti sa raspunzi… incepi prin a-ti face o lista cu elementele trebuie sa le indeplineasca… te gandesti mai bine… si… nici nu mai conteaza… important este sa umple acel gol… sa fie acolo… sa ai pe ce sa te stergi de praf, de noroi, sau de rahat de catel, pisica sau alte animale ce se plimba prin orasul tau… plimbandu-te printe rafturi… speri sa isi faca aparitia chimia… sa iti iasa el singur in cale… si sa sti ca este el… “the presul”… dar asta nu se intampla… ce simplu si frumos ar fi…

si cauti… nu sti ce… dar cauti… dupa anumite criterii… sa fie colorat?… sa fie special?… sa fie cel mai frumos de pe scara ta?… cu totii ne dorim asta… dar… asta conteaza doar cand, presul este nou… caci, dupa aceea… te obisnuiesti cu el la locul lui, si uiti de existenta sa pana intr-o zi cand urmaresti cu atentie elementele de pe scara ta…

concluzia: “nu calcati in picioare… presul de la intrare… pentru ca daca dispare… altu ca el…. nu stiti daca mai apare…”

presul…

22 Sep

lungul drum pe care il strabatem zilnic, marea majoritatea dintre noi, spre si dispre locul de munca, a fost parcurs azi si de catre eu… un pic frustrat ca nu am reusit sa intalnesc nicio persoana membra acelor categorii de oameni (controlorii ratb si acei pensionari care te scaneaza inca dinainte ca masina sa opreasca in statie, spre a te “hartuii”…) care iti pot face ziua mai frumoasa ( a se citi „si eu? unde cobor?…”) sau din contra, mai plina de spume… dar acest subiect il voi dezvolta cu alta ocazie… cum ziceam, m-am indreptat spre umila scara, a blocului cu 4 etaje, din selectul cartier rezidential al sectorului 6, si, ca niciodata, am privit mult mai atent detaliile ce compun holul comun al blocului in care locuiesc de 7-8 luni…

parter… de mentionat ca am de urcat toate cele 4 etaje… lung drum… dar sunt obisnuit, am locuit in anii copilariei la etajul 10… ce distractiv!!!! sa ridici rotita de la usa liftului, cand vedeai in urma ta un vecin care te turna parintilor ori de cate ori avea ocazia… dar asta este o alta povestire…

asadar parterul… primele doua usi care imi apar in cale…. una pe stanga, alta pe dreapta…

cea din stanga banala, simpla, de lemn, culoarea… acel galben ulei, care zugraveau peretii scolii generale… pe care nu mergea sa scrii cu stiloul “bebe + maricica = love”… ai draq invetatorii astia… s-au gandit ei la toate… dar sa revenim…usa din dreapta… metalica… culoarea exact culoarea cerului la apus, numai ca visina… clanta aurita… usa… model alma sau gema… ma rog, nu am retinut exact dar oricum un nume format din 4 litere mari lipite  in coltul din staga sus… ca sa moara vecinii de ciuda… acest model are sonerie inclusa in toc… il stiti!… ei bine… se pare ca vizitatorii vecinului meu habar n-au ca acel led rosu este, de fapt o sonerie… si spun asta, pentru ca propietarul respectivului apartament, a simtit nevoia… sau a fost nevoit… sa isi lipeasca… un leucoplast… culoarea pielii… rupt!!!… nu taiat frumos, cum se face, cu forfecuta de pielite… un leucoplast putin imbacsit de trecerea timpului, pe care apare cu majuscule, scris de o mana stanga… poate a avut omu mana dreapta in ghips cand a scris… „sonerie”… ca sa stie si rudele de la tara… de unde se suna!

imi continui drumul spre intunericul scarii… scara moderna… prevazuta cu becuri inteligente, care se aprind pe baza de senzor… urc treptele spre etajul unu… pe un perete, agatat intr-o agrafa verde de birou, atarna un calendar crestin-ortodox… si imi zic ca este bine… astfel nu o sa mai primesc reprosuri ca nu am stiut de sfantul x sau y…  este vital sa fii informat…

etajul doi… pe usa de la uscatorie afis mare… format a3… scris cu o carioca colorata, dar fara prea multa energie ramasa in ea… ” este joi si este ziua apartamentului 86, va repet ca nu vreau sa imi usuc rufele la un loc cu altii”… imi zic “aha, eu de ce nu imi usuc rufele la uscatoria comuna?…a da!… pt ca nu vreau sa imi amestec rufele mele cu cele spalate cu sapun de casa!”…daaaaa!!!!… pentru ca in anume perioade ale anului miroase sublim a soda caustica pe iluminatorul de la bucatarie… dar sa nu ne abatem…

etajul trei… imbodobit cu tot felul de crengi uscare sau cu doua – trei frunze pe ele, plante care numai flori nu par a fi, dar este… daca este verde… produce oxigen… sau mult fum… ma rog… si ma intrebat eu “cine a ciufulit planta?”…

intr-un final fericit ajung la etajul patru… fac dreapta spre apartament… imi dau jos rucsacul din spate pentru a scoate cheile… ajung in dreptul usii… dar… senzorul, care nu mai sesizeaza miscare… stinge becul… si raman in bezna… injur printe buze… uti si tehnologia asta moderna… unde sunt intrerupatoarele de alta data?… pe care le foloseam sa lasam in intuneric vecinii, mai sus mentionati, care urcau pe scari cu sacosele de la piata… deoarece liftul nu mergea… si ma indrept, iar, spre senzorul care este indreptat spre trepte… nu catre usi… se aprinde becul… fug repede la usa… apuc sa descui… intrand in casa imi vad presul de la intrare…

dar aceasta poveste o voi relata in episodul urmator….

raceala de toamna…

21 Sep

printre antibiotice, picaturi de nas, pastile, sirop de tuse si servetele, observ ca odata cu venirea toamnei am inceput sa bifez cu urari de la multi ani, o lunga lista de persoane care isi sarbatoresc ziua de nastere… tata, mama, fratii mei si lista continua cu multi prieteni foarte apropiati, pe unii i-am bifat deja, alti urmeaza…sunt 2-3 luni pline din acest punct de vedere…

aparent un lung sir de motive de sarbatoare, dar adevarul este, ca am constatat de la inceputul anului… atunci, eu eram pe lista celor mentionati mai sus… ca de fapt ziua de nastere, nu este chiar un motiv de sarbatoare… marea majoritate transmitand din timp sa nu fac prea mult exces de zel cumparand diferite cadouri… ii inteleg si eu am avut aceeasi senzatie in luna ianuarie… dorind, daca era cu putinta, sa imi aman ziua, macar, cu cateva zile…

azi, primind un astfel de mesaj, m-am intrebat care este motivul?

de ce nu mai dorim sa ne sarbatorim?

de ce nu mai dorim sa deschidem cadourile?

de ce vrem sa stergem o anumita zi din calendar?

de ce…

Intrebari retorice sau posibil ca starea mea de sanatate nu ma lasa sa gasesc niste raspunsuri intelepte…

blestemata raceala de toamna…