marketing from mc donald’s…

7 Dec

observ ca marketingul mecului este genial… 

tocmai cand am decis sa incep o noua cura de slabire imi ofera mancare gratuit… a cata oara?!… 

parca e mai interesant sa ma cert cu astia decat cu ratb-isti…

sunrise…

23 Mar

cum lunea nici iarba nu creste, am nevoie de ceva motivational…
un rasarit ceva…

provocarea zilei…

19 Mar

azi… motivat de prietenul carja mi-am propus sa ma las (din nou) de tigari…
sa vedem cat ma tine de data asta, recordul absolut a fost de 11 luni…

despre diva mihaela…

17 Mar

inca un cutremur ratat… evident ca nu l-am simtit, nici pe asta… chiar am urmarit o emisiune la tv acum putin timp, in care se relata ca daca privim lucrurile statistic exista doua situatii, cutremure de mare adancime ca cel din 1940 si la adancime mai mica, precum cel din ’77… cele de mare adancime au o repetitie cam la 80 de ani, celelalte sunt mai dese cam la 30 de ani… interesant, zic…
curios este ca celebra retea de socializare nu a mai fost umpluta cu mesaje specifice unui astfel de eveniment… ci doar cu „cafele” si cu urarea de o zi buna, norocosul de mine, doar asa mai aflu si eu cand e dimineata, pentru ca inca nu am reusit sa inteleg care e treaba cu bila aia de foc de pe cer…
oricum cel mai mare cutremur se pare ca a fost in weekend, iar epicentru a fost in zona mihaelei radulescu… restul sunt detalii, acum totul face sens…

superstar…

11 Mar

sunt dimineti cand te trezesti cu o porcarie de melodie in gand, si nu mai scapi de ea… si cauti orice sa dai play sa scapi…
in aceasta dimineata nu e cazul…
azi o ard guetto

intrebarea zilei…

10 Mar

image

cine cumpara tigarete contrafacute de mila?

2 Mar

prietenul meu sud korean…

23 Feb

nu stiu cine m-a pus, da’ cine m-a pus, m-a pus… se intampla saptamana trecuta, cand, realizand ca am folia de protectie a display-ului de mai bine de un an, am indepartat-o, asa cum se face, am apucat de un colt si am tras…
toate bune si frumoase mai putin adezivul, care a ramas pe ecranul micului korean…
nu e bai, zic, una bucata carpa uscata, curata, un faa de solutie pentru display-uri, si adezivul dispare… zic… dar nu a fost chiar asa, acesta s-a transformat intr-un mal si mai greu de indepartat… apelez la planul b… solutie pe baza de alcool, de spalat geamuri, aproape se reusita… dupa vreo 10 minute, ma gandesc la planul c… spirt!… asta trebuie sa fie… dar nu e… next plan… ulei… aici lucrurile sunt mai promitatoare… dupa un sfert de ora curatasem vreo 10% din ecran… nu e eficient… urmatoarea solutie… daca nici asta nu merge folosesc flacara direct, imi zic… deci, bagam arma grea, solutie de curarat grasimi fara zgarieturi…
dupa vreo inca 20 de minute, device-ul era nou ca din cutie…
mandrul tare, pana aseara, cand am scapat micul korean pe jos…
dupa ce acum ceva timp am ramas fara display, apoi s-a ars placa de baza… geamul era intreg… era…
mai am bateria si carcasa si am telefon nou!…

prima saptamana…

17 Feb

relatare de pe linia frontului:
a trecut o saptamana de cand a fost demarata operatiunea…
activitatea se desfasoara conform planului initial:
– dimineata, patru bucati biscuiti eliberatori de carbohidrati;
– pranz, una bucata de proteina (neprajita);
– seara, niste legume sub forma de salata;
– intre mese, doua gustari cu fructe;
– si aproximativ 4 litri de h2o/zi…
dupa 5 zile de adaptare, s-a inceput instruirea fizica, surprinzator, subiectul a facut fata probelor la care a fost supus…
la cantarul oficial (dupa una saptamana) minus 3 kg…
operatiunea continua!

operatiunea martea…

10 Feb

nu stiu cine m-a pus, da, cine m-a pus m-a pus, de fapt stiu de ce… dar o sa revin asupra acestui aspect…
am vazut ca e un nou trend, ca la inceput de ianuarie, sa iti pui tinte pe care vrei sa le indeplinesti pe parcursul noului an… lucru pe care mi l-am propus si eu, dar nu la 1 ianuarie si incepand de azi…
ca atare, care este cea mai buna zi de a incepe ceva? lunea! ar raspunde majoritatea oamenilor si probabil ca asa si este, dar eu ieri nu am avut cum sa incep operatiunea…
de ce? pai… la munca, pe aceasta cale iti urez inca odata la multi ani, o colega si-a sarbatorit ziua de nastere, cu niste „porceli” de pizza si niste multe dulciuri…
de la munca spre casa aflu, ca pe 5, a fost ziua unui amic care nu a putut sa isi onoreze „obligatia” de cinste, pentru ca a fost prin catalunya, motiv pentru care ii urez toate cele bune in viata, pentru ca eu nu am vazut inca nou camp…
si acest amic al meu se hotareste sa isi bata joc cu mare talent de trupul meu, si ne da intalnire la ora 9… mama, ce a mai fost si acolo…
acum, ca v-am spus motivul, sa ma plang in continuare…
nu stiu cine m-a pus, da, cine m-a pus, m-a pus sa mananc mici… fratioarele mele… nu stiu ce au bagat aia in ei, da stiu ca au trecut niste ore si eu inca ii simt… fut3-m-@s in ei de mici…
deci… operatiunea mea pe 2015, se numeste simplu: „sa scap de extensia abdominala si sa redevin piesa” (nu ca nu as fi, dar de ziua americii, ma trag in poze si trebuie sa fiu intr-un fel), si consta in scaderea masei corporale cu aproximatix 17 kg, cu tot cu cele 3 kg luate doar ieri…
asadar… azi, marti, (in cat suntem? in 10? asa…) 10 februarie, lansez oficial operatiunea…
o sa va tin la curent!…

ps: pentru ca stiu ca il deranjeaza, tin sa mentionez:
amicul meu este de fapt unul dintre putini mei frati, de alta mama si alt tata (cel putin aici, asa cred, ca… zice lumea ca ne asemanam asa putin), cu care ma mandresc! la multi ani dragul meu alex!… nu te-am uitat nici pe tine liviule, dar ziua ta e in aprilie!